Ai grija, petunia — Roger Duvoisin

etunia are acasa tot ce-i trebuie, dar lumea e mult mai mare decat ograda in care locuieste alaturi de celelalte animale. Daca iarba de pe dealul acela din departare e altfel, mult mai verde si mai gustoasa, decat cea care creste aici, pe langa gard? In lumea cea mare si necunoscuta sunt si primejdii. Petunia alege sa plece si e cat pe ce sa fie prinsa de salbaticiunile padurii. Sa pleci in necunoscut sau sa ramai acolo unde esti? Sa vrei ceva mai bun sau sa te multumesti cu ce ai? Nu este deloc usor sa gasesti un raspuns la astfel de intrebari. Aceasta noua aventura a Petuniei nu-si propune decat sa ne puna pe ganduri, ca orice poveste buna. Petunia nu manca niciodata ce i se dadea. Poate ceilalti primesc ceva mai bun, credea ea si mereu lua din mancarea prietenilor sai. Nici de iarba din ograda nu se atingea niciodata. Ciugulea numai de pe pajistea invecinata, strecurandu-si capul prin gard. Petuniei, o gasca nestiutoare si cam prostuta, nu-i placea deloc ce avea la ea acasa. Isi dorea altceva. \n - Of, of, zicea ea uitandu-se printre ulucile gardului la dealurile pline de iarba de peste parau. Cand ma gandesc de cate bunatati as putea avea parte zi de zi si nu am. Ia uite ce verde si frageda e iarba de pe Dealul Vantos! \n Ilustratii color. \n \n Traducere din limba engleza de Lavinia Braniste.