Antologia curajului — Dumitru Crudu

El poate depăşi schema clasică a comunicării, nu prin artificiu, ci printr-o anumită libertate a întrebării - acea libertate care nu evită, nu ocoleşte şi nu menajează. Când această libertate este susținută de curaj, dibăcie și o doză necesară de franchețe, dialogul capătă consistență. Nu mai este doar schimb de replici, ci devine investigație uneori incomodă, alteori neaşteptat de directă. Iar dacă, din când în când, apare şi un strop de umor, tensiunea nu dispare, ci devine mai suportabilă. Un astfel de interlocutor este Dumitru Crudu. Nu caută să-și stânjenească invitații, dar nici nu le oferă refugii comode. Nu reia teme uzate şi nu se pierde în polemici sterile. Întrebările sale sunt necesare - uneori dureroase şi sunt dublate de o prezenţă discret personală: fragmente autobiografice, reacții, nelinişti. În acest fel, interviul devine mai mult decât un exercițiu de comunicare. Devine o încercare de a regăsi umanitatea - acea formă fragilă de rezistență într-o lume în care certitudinile se erodează. Volumul de faţă nu îşi propune să inventarieze formele curajului. Ar fi o ambiție inutilă. Mai degrabă, fixează un punct de tensiune: între confesiune şi dialog, între responsabilitate culturală şi reacție la prezent. În aceste pagini, literatura nu mai poate rămâne doar artă. Războiul din apropiere, memoria traumelor şi neliniştile prezentului împing scrisul într-o zonă mai gravă, unde el devine act de conştiinţă. Între risipirea iluziilor și căutarea sensului, aceste interviuri nu oferă răspunsuri definitive. Dar pun întrebările de la care nu mai poți întoarce privirea. - Ana Maria Petrea-Rosca