Aproape totul despre iubire, dragoste si sex - Ovidiu Bojor, Maria Timus

"Iubirea si sexualitatea - radacini ale destinului omenesc" Iubirea si sexul nu sunt "inventii" umane, ci ne sunt date, deja, ne sunt scrise in gene, sunt radacini ale destinului nostru si, in consecinta, nu ne putem sustrage trairii si manifestarii lor. Macar o data in viata fiecare fiinta este atinsa de aripa dulce a lui Cupidon, care face inima sa tresalte si gandul sa alerge necontenit catre un iubit sau o iubita. De-a lungul vietii fiecare om se confrunta cu trezirea si cu manifestarea puternicului instinct sexual, in acelasi timp, prin care viata insasi tresalta, pregatita fiind sa creeze prin noi oameni care duc viata mai departe, sublimand-o, crescand-o, imbunatatind-o. Combinatiile genetice mereu noi perfectioneaza parca trasaturile fiintelor, asa incat oamenii devin in timp mai frumosi, mai armoniosi, poate chiar mai sanatosi, in vreme ce psihologia lor se diversifica si sub impactul educatiei si al trasaturilor dobandite. \n Chiar daca iubirea e in visele fiecarui om de pe Pamant si, se pare, o nevoie fundamentala a sufletului, iar sexualitatea se impune si ea ca nevoie a trupului si a sufletului, faptul ca sunt atat de obisnuite cum ii sunt unui om mainile sau picioarele, nu ne sunt cunoscute in aspectele lor cele mai subtile. \n Sexul este recunoscut ca cel mai puternic instinct al fiintelor vii, vehicul al informatiei care poarta viata. Cu alte cuvinte, ne este scris sa ducem viata mai departe si natura a gasit o cale tulburatoare pentru ca noi sa nu ne putem sustrage acestei "misiuni": placerea, exprimarea dragostei pentru alta persoana, regasirea de sine, constienta de sine, exprimarea emotiilor frumoase, sublimarea si accesul fiintei in imperiul trairilor sublime. Iubirea, pe de alta parte, a trezit in sufletul omenesc idealuri inalte, cel mai inalt dintre toate fiind setea lui de divin si exprimarea celor mai frumoase trairi in relatia cu tot ce-i viu. Iubirea ne este destin si inca unul atat de maret! Ne este destinat sa cunoastem o multime de forme de iubire si, intr-un fel sau altul, in orice stare a constiintei am fi, nu trecem prin aceasta viata fara sa simtim dulcele ei fior, dulcea ei mangaiere, dulcea ei amaraciune, dulcea ei sfasiere si izbanda ei. Pana si cele mai primitive constiinte au parte de alintul dragostei, pana si prin ele curge ambrozia luminii ei, pana si frunzele, si florile, si animalele, pe care le credeam inferioare noua, se manifesta cu iubire in diferite imprejurari, anulandu-ne superioritatea si ingamfarea. \n Iubirea, aceasta energie care curge subtil prin fiintele vii, se iveste in interiorul nostru ca bucurie de a privi o floare, de a o ingriji, de a o alina, ca putere de a admira frumusetile naturii, ca dragoste pentru copii, ca bucurie de a crea, ca inteligenta, ca intelepciune, ca forta creatoare si, mai ales, ca emotie profunda, care leaga barbatul de femeie si femeia de barbat. \n Ce este aceasta putere miraculoasa care ia atatea chipuri in interiorul nostru si ne face s-o manifestam fara sa fim constienti macar ca asta facem, dar sa gustam trairea ce ne parvine prin ea? \n Cum se poate ca ceva ce nu se vede si nu se poate atinge prin nici un simt fizic sa aiba atata putere incat sa se manifeste prin toate simturile, prin corp, prin suflet, prin minte, prin tot ce suntem noi si, daca nu-i simtim prezenta, daca n-o mai percepem si nu ne mai inunda launtric cum se face ca ne simtim fara viata? \n Nu cumva iubirea e mult mai mult decat am stiut, decat am inteles, nu cumva n-o intelegem