Apusul stelelor de tinichea — Dan Bituica

O poveste petrecuta in timpurile cand libertatea noastra era doar un vis greu de atins, iar viata gri si umilitoare, dusa uneori la extreme, este dezvaluita realist, aproape in fiecare fila. Asadar, in paginile acestui roman veti descoperi o poveste cu multa actiune - scrisa intr-un ritm alert in care oameni simpli, securisti, spioni si politruci tes o intriga subtila care-l acapareaza pe cititor ca un adevarat vortex. Bineinteles ca nu lipsesc dragostea, micile bucurii, neimplinirile si fricile, alaturi de Marea Schimbare, o Fata Morgana a multora dintre noi. Sunt elemente esentiale dintr-o epoca nu foarte indepartata, care vor captiva cititorul curios sa descopere apusul stelelor de tinichea. \n Odata cu indepartarea lui, incepuse sa ninga rar, iar vantul plimba fulgii de nea ca intr-un joc de-a prinselea. La numai cateva zile, un fost coleg de clasa si vecin de-al lui ii spusese ca profu' Ilie se prapadise singur, in garsoniera sa. Nu suferise de nimic si multi il compatimeau ca murise de singuratate si tristete. Nu putea sa nu fie acolo pentru a-i aduce un ultim omagiu. Gasise pe masa lui de lucru un bilet pe care scria: "Am visat sa fiu liber, nu am reusit la tinerete, dar nu m-au putut impiedica sa mor intr-un gest de nesupunere! Sunt liber!" I-l aratase militianului sectorist, care l-a citit ganditor. Fara nicio explicatie, I-a mototolit in palma si l-a aruncat in jarul sobei.