Artemis sau uzurparea sentimentului — Dumitru Popescu

Romania, dupa doua decenii de tranzitie. Artemis, un tanar poet inovator, idealist si introvertit este angrenat in masinaria electorala a lui Mircea Vesminteanu, liderul partidului de centru si candidat la presedintie. Treptat, in ciuda unei aversiuni declarate fata de sfera politicului, poetul devine „consultantul estetic“ si totodata protejatul lui Vesminteanu, dornic, acesta din urma, sa isi atraga sustinerea intelectualilor printr-un discurs progresist, de factura noua. Din aceasta postura, Artemis cunoaste nu doar bonzii politici ai momentului, ci si femeile din viata charismaticului presedinte de partid: Sorana, fiica superficiala si libertina a acestuia, Beatrice, voluptoasa amanta a politicianului, sefa fundatiei culturale a partidului, si eterica Divi, seducatoare de profesie. O casta obisnuita sa ocupe lojile societatii, pentru care manipularea si lipsa oricarui scrupul civic, dar mai ales moral, reprezinta insesi premisele puterii. O casta pe care Artemis o asimileaza prin revelatii fragmentare, deplangand „absenta sufletului de la marile festinuri ale naturii (sale) umane“. \n \n