Biblia literara — Virgil Diaconu

Cartea cartilor, Biblia (biblia = carti, la plural, de la grecescul biblos, - carte) sau Sfanta Scriptura, este o colectie de 66 de carti, considerate ca fiind sfinte, redactate de-a lungul a aproape 1500 de ani de catre diversi autori evrei, inspirati de catre Duhul Sfant, si a caror adunare si oranduire in canonul sau lista cartilor religioase a Vechiului si Noului Testament a fost finalizata de invatatii si ierarhii crestini prin secolul IV d. Hr., in cadrul Sinoadelor Ecumenice. La evrei, Biblia era si este socotita si in prezent doar Vechiul Testament, pentru ca evreii nu cred ca Isus Hristos este Mesia cel asteptat de ei si, ca atare, Noul Testament, care relateaza tocmai viata, faptele si invatatura lui Isus, nu are pentru ei nicio relevanta. Vechiul Testament era scris in ebraica, limba clasica a Palestinei, si doar cateva pasaje din Ezra, Neemia si Daniel erau in aramaica, un dialect mai nou, vorbit de evreii orientali. Noul Testament era scris in limba greaca, ce era vorbita si folosita in administratie, armata si cultura, aproape in intreaga lume civilizata a acelor vremuri. Biblia evreiasca (Vechiul Testament) este denumita de evrei "Thora, Nebijim si Ketubim" ("Tora, Neviim si Ketuvim"), adica "Legea (Invatatura), Profetii (Proorocii) si Scripturile (Scrierile)", care constituie, de fapt, cele trei mari parti ale ei. Pentru Biblia evreiasca se mai folosesc si numele de Tanach si Mikra ("ceea ce este citit"). Prima parte a Bibliei evreiesti, Thora (Legea), mai poarta numele de Cele Cinci Carti ale lui Moise sau, in greceste, Pentateuhul. In total, Biblia evreiasca cuprinde 39 de carti canonice. Cartile Bibliei crestine, deci ale Vechiului si ale Noului Testament, au aproximativ 40 de autori diferiti, despre care traditia iudaica si crestina ne spun ca sunt regi (David, Solomon), invatati (Isaia, Luca), teologi (Ezra, Pavel), autoritati conducatoare (Moise, Daniel, Neemia), pastori si mestesugari (Amos, Petru), prooroci (Ezechiel, Ioel), 7 muzicieni (Asaf, fiii lui Cora), anonimi. Despre cartile Vechiului Testament, Biblia Sinodala (2015, p. 1413) afirma ca acestea au fost scrise in perioada 1230 i. Hr. - 96 d. Hr. Citind Biblia, constatam ca ea este de o mare diversitate tematica, asa incat am putea spune ca ea se compune din mai multe Biblii, si anume din Biblia istorica, Biblia religioasa, Biblia morala, Biblia sapientiala, Biblia literara, Biblia legislativa, Biblia existentiala sau a vietii sociale etc. Valoarea culturala si spirituala a Bibliei este, asadar, complexa, ea neavand numai o valoare religioasa, doctrinara. Dintre toate aceste Biblii, pe mine m-a sedus mai cu seama Biblia literara, deci partea literara a Bibliei. Constatam astfel ca literatura importanta a lumii nu se afla doar in cartile pe care le numim "de literatura", ci si in Biblie, adica intr-o carte pe care de regula o socotim doar "religioasa". Si de indata ce, la 27 de ani, cand am descoperit valoarea literara a Bibliei, proiectul meu a devenit Biblia literara, asadar scrierea unei carti care sa cuprinda, pe de o parte, substanta literara a Bibliei, iar pe de alta parte interpretarea acestei substante. Substanta Bibliei literare se compune din cartile dominant literare ale Bibliei, asadar din cele sase carti "didactico-poetice" ale Vechiului Testament, si anume Iov, Psalmi, Pilde (Proverbe), Eclesiastul, Cantarea cantarilor, Plangerile lui Ieremia, precum si din multe alte scrieri si fragmente de carti cu caracter literar-poetic si sapiential, din Vec