Carnacki, vanatorul de fantome

Brusc, de langa usa, am auzit un zgomot slab, ca un declic, urmat de un pacanit sau doua pe podea. Un imens fior nervos ma strabatu, parand sa-mi urce de-a lungul sirii spinarii si ajungand pana la ceafa; pentru ca tocmai fusese rupt sigiliul cu care asigurasem usa. Acolo era ceva. Nu puteam vedea usa; cel putin vreau sa spun ca ar fi fost imposibil sa afirm cat din ea distingeam cu adevarat si cat imi era furnizat de imaginatie. Am reusit s-o vad, doar ca o continuare a peretilor de culoare cenusie... \n Iar atunci mi s-a parut ca un lucru intunecat si nedeslusit se misca si se valurea acolo, printre umbre.