Cartea alcool

\nCi eu singur sub pamant\n \nCi eu singur sub pamant. \n Ci eu singur, singur, singur sub pamant departe. \n Caci pamantul i-a expectorat pe toti. \n Pe toti i-a scuipat intre flori, \n in batista inflorata a primaverii. \n Pe toti i-a dat afara. \n Acum ei sunt pete de sange in batista unei frumoase \n domnisoare tebeciste. \n Pleoasc! i-a scuipat pamantul in iarba.\n \nsi tocmai acum e ziua invierii. \n Tocmai acum e ziua celei de a doua veniri a Mantuitorului. \n E Ziua Judecatii. \n Oh, ce bucurie mare! \n Pe toti i-a scos pamantul afara \n din plamanii lui, \n din lazile lui frigorifice \n unde, Doamne, atat de bine s-au pastrat.\n \nAceasta e Ziua Judecatii, \n ziua in care creste carnea pe fiecare os, \n carnea se depune pe oase ca praful pe mobila. \n Aceasta e ziua cand carnea e luminoasa ca Luna. \n E o carne sigura. \n Caci tot omul tipa de bucurie si zice: \n “Haide, hai in carnea mea, unde-i cald si bine!”\n \nCi eu singur sub pamant. \n si pe fiecare osisor creste carnea. \n Incat se umple pamantul de oameni \n si apele de pesti \n si cerul de pasari \n si custile de caini \n si bucataria de vara a mamei se umple de muste \n (caci si pe osul de musca creste carnea de musca) \n oh, ce bucurie mare!\n \nIar cei care au fost arsi in foc de nu mai au oase \n se bucura si ei \n caci, dupa cate vad eu de sub pamant, \n in iarba se aprind focuri mici cat flacara unui chibrit \n ori mari cat o casa care arde, \n iar flacarile, pleoasc, numai ce scuipa oase \n si pe oase numai ce creste carnea, \n iar daca undeva, in lume, apare o idee, \n numai ce vezi ca in jurul ei creste un cap, \n numai ce vezi ideea ca se tolaneste la umbra unei frunti \n care inainte nici nu era. \n Oh, ce bucurie mare!\n \nCi eu singur sub pamant. \n Pocneste panza praporilor in vantul serii. \n Eu singur sub pamant ca un copil cu nasul lipit de geam. \n Eu cu nasul ca un melc lipit de geam. \n Iar ceea ce vad, vad prin iarba. \n si stau in laptele dulce si negru al pamantului \n si-s singura broscuta si sarpe si peste si imparat \n din neagra imparatie.\n \nCi eu singur, singur, singur sub pamant departe. \n Iar ei joaca hora, \n roata-roata in jurul lui Christos \n care sta ca un miel in mijlocul lor. \n si ce vad eu, prin iarba vad: \n femeile cu picioare subtiri ca si creioanele \n si cu sexul ca si guma de sters, uda si roz ca radiera, \n si barbatii tropotind cu cizme de piele si cu potcoave si \n fiecare cu doua calimari pline cu cerneala intre picioare.\n \nAsta am apucat sa vad, \n caci ei, cu Christos in mijlocul lor, se inalta la cer, \n Iar eu singur, singur, singur pentru vecie, \n si cu cerul tras ca o cortina neagra deasupra, \n cerul tras ca un fermoar de la slit peste ochi, \n singur in laptele dulce al intunericului, \n singur sub pamant. \n Oh, ce bucurie mare!\n \n \n \n \n \nAceasta e Ziua Celei De a Doua Veniri. \n si deosdata, pleoasc, \n intunericul scuipa un inger, \n un inger mic mic, \n un inger sfrijit, \n un inger diabetic, \n un inger albinos, \n ultimul ingeras recuperator. \n Care ma inhata de o ureche \n si ma duce in lumina si eu plang \n si plang prin aer \n cu urechea intre degetele ingerasului, \n plang, \n ca intunericul ramane singur.\n