Carti noi. Cronici radiofonioce 1929-1947 + Cd

Editie critica, note si variante de Valeriu Rapeanu si Sanda Rapeanu \n Studiu introductiv de Valeriu Rapeanu \n Aceasta aparitie monumentala in Colectia „Biblioteca Radio” reprezinta restituirea integrala a operei de „oficiu critic” a lui Perpessicius, primul cronicar literar al Radioului: peste 700 de aparitii editoriale consemnate la microfon propun in premiera o panorama vie a culturii scrise romanesti intr-una din cele mai fertile perioade ale sale. \n \n „In primii cincisprezece ani de existenta ai Radiodifuziunii Romane, Perpessicius a avut un rol esential pe taramul definirii trasaturilor specifice ale cronicii literare la microfon. Ceea ce il situeaza alaturi de N. Iorga, de numele caruia se leaga conferinta culturala enciclopedica, de Emanoil Ciomac, ramas in mentalul colectiv cronicarul muzical radiofonic prin excelenta, de Ion Marin Sadoveanu, cel ce aducea pe taramul cronicii dramatice pecetea unei eruditii teatrale pe care istoria acestui taram nu o mai cunoscuse la noi, de Romulus Seisanu, comentatorul lucid si subtil al evenimentelor externe din ce in ce mai involburate si mai neasteptate, si de Ion Simionescu, neobosit raspanditor al cunostintelor folositoare. Contributia fiecaruia din ei s-a caracterizat nu numai prin continuitatea pe anume perioade de timp, nu numai prin calitatea prestatiei, ci prin faptul ca emisiunile lor nu reprezentau doar lectura unui text scris, ci o creatie intelectuala specifica celui mai modern mijloc de comunicare care isi facea simtita prezenta in tara noastra catre sfarsitul celui de al treilea deceniu al secolului XX. \n \n Volumul pe care Editura Casa Radio il infatiseaza acum cititorului atesta plenar aceste credinte neabatute ale lui Perpessicius in valorile fundamentale ale literaturii romane: Eminescu, Creanga, Iorga, Sadoveanu, dar si faptul ca literatura romana dintre cele doua razboaie mondiale a fost: «cea mai buna, mai variata si mai originala literatura», asa cum spunea chiar criticul. N-a asteptat ca timpul sa treaca ci a avut aceasta convingere pe masura ce cartile apareau, pe cele care reprezentau momente exponentiale recomandandu-le nu odata entuziast atentiei ascultatorilor. Tocmai pentru a pune in evidenta saltul calitativ pe care cartea respectiva il inregistra nu numai in evolutia scriitorului, ci si a literaturii romane. Calitatea esentiala a cronicilor radiofonice sta in faptul ca eruditul, istoricul literar si finul critic sunt una si aceeasi fiinta, ca necontenit prezentul se raporteaza la trecut prin succinte incursiuni tematice, fie ca e vorba de literatura de razboi, muzica sau scoala in literatura romana, fie prin apropieri cu cartile care imbratisasera tema si tipologia respectiva in acea vreme. Eruditia lui Perpessicius nu se etaleaza gratuit si spectaculos, nu se desfasoara cu intentia de a epata ascultatorul, ci isi face simtita prezenta integrand cartea in evolutia literaturii romane si situand-o in contextul spiritual national si european. Printr-o suita de referinte si trimiteri, Perpessicius stabilea genul proxim si diferenta specifica a operei. Eruditia – cea de care vorbea Nae Ionescu – reprezinta o componenta a sistemului valoric al lui Perpessicius evident in cronica literara de la Radio.”