Ce am invatat de la Graham Greene. O istorie de familie

Ce am invatat de la Graham Greene. O istorie de familie este in punctul de plecare un memoir. El spune in paralel povestea unui tata care arunca umbre in semitonuri de noir si cea a fiului sau care incearca sa reconstituie dupa moartea tatalui existenta acestuia pornind de la literatura lui Graham Greene. Dar memoir-ul, gandit ca o ancheta, este modelat ca un thriller. Istoria Romaniei din ultimii 40 de ani e privita astfel din perspectiva unui medic legist de provincie care participa in anii 1980 la autopsia unui stab comunist disparut in circumstante tulburi. Inchis (el a sustinut mereu ca din cauza asta) si apoi reabilitat, ajunge imediat dupa Revolutia din 1989 in structurile de intelligence de la marginea primelor guvernari postcomuniste, participand la detonarea unor bombe de presa inainte de a intra pentru multa vreme in circuitul unor publicatii conspirationiste. Biografie a tatalui si a relatiilor de familie, cartea este si o autobiografie intelectuala a fiului, ce isi construieste in adolescenta, din filme si romane cu spioni, un spatiu in care incearca sa evadeze din lumea simultan reala si imaginara a tatalui. Volumul ofera o incercare retrospectiva si reflexiva de a intelege planurile de convergenta/divergenta dintre cele doua lumi. Andrei Gorzo mi-a povestit in urma cu doi ani aceasta istorie de familie al carei personaj este tatal sau. Mi s-a parut de atunci fantastica in toate sensurile. Insa volumul in care s-a transformat mi-a depasit orice asteptari. O astfel de carte nu mai exista in literatura romana. O capodopera. - Mihai Iovanel