Cei trei magarusi si cartea fermecata — Gabriel H. Decuble

Marele premiu Trofeul Arthur, Editia a IV-a \n \n Cum sa prinzi lumea asta mare si s-o asterni intr-o lume mica, atat cat sa incapa intre copertele unei carti? Cine stie cum sa aduca o bucata din Soare fara sa i se topeasca masina zburatoare? Dar gheturile de la Poli pot fi puse intr-o carte fara sa inghetam de tot? Uite, uite, am gasit. Chiar aici, aproape de noi. Sunt cativa scriitori romani care pot face toate astea, ba mai stiu sa faca si cateva lumi inventate. Sunt carti pe care le veti citi pe nerasuflate, veti rade mult, dar va vor pune pe ganduri, o sa vedeti. Acum mai bine de doua mii de ani, in trei locuri diferite din preafrumoasa si binecuvantata Italie, trei magarusi nazdravani vad lumina zilei. Spre groaza parintilor, toti trei vorbesc in graiul omului, lucru de neacceptat pentru orice familie de magari care se respecta. Asa ca sunt trimisi in lumea larga, inainte chiar de a primi un nume. Virgilica isi primeste numele de la un barbat care se indrepta spre Ravenna, Horatel e botezat de un caras, iar pe Ovidiu il boteaza o stiuca. In drumul lor spre Roma, trec prin aventuri uimitoare – sunt urmariti de soldatii generalului Cezar, ajung la o scoala de gladiatori, sunt pe cale de a fi inghititi de lupul Augustus, stapanul padurii. Dar, curiosi si dornici de cunoastere, cei trei trec cu bine peste toate si incearca sa le inteleaga, pentru ca, asa cum spune Virgilica, „fericit cel ce poate cunoaste originea lucrurilor