Celule stem — Silvia Goteanschii

Dacă ar fi să căutăm o singură sintagmă prin care să privim ca printr-un microscop întreaga poezie a Silviei Goteanschii din noua ei carte, aceasta ar fi „încântătoarea și odioasa neliniște” provocată de eșec, „de șoferul obosit care adoarme la volan”, de diminețile care aduc cu ele groaza și teroarea, într-o lume în care se întâmplă lucruri din ce în ce mai înspăimântătoare și în care până și „fluturii par a fi niște soldați”, iar „moartea îmbrăcată într-un pulover mai vechi” de-a poetei își caută o prietenă ca să scape de singurătate. În poeziile din noua ei carte, poeta reușește de minune să înfățișeze cu duioșie o atmosferă terifiantă, născută „într-un salon jegos de spital” sau „într-o cameră întunecoasă a capului”. Poeziile ei sunt niște investigații ale unui EU debusolat, dar debordând de vitalitate. O carte despre care se va vorbi foarte mulți ani de acum înainte. - Dumitru Crudu