Confesiunile balaurului cu sapte inimi — Vasile Iftime

cineva sa arunce bila aceasta in cer \n vrei sa te rogi \n dar buzele si degetele si genunchii s-au retras in carne \n esti un poem ce se rostogoleste intre spitalul de urgenta si \n biserica \n ingerul tau este pasionat de popice \n si doamne cat de mult iti doresti sa infurii ingerul \n sa arunce mai cu viata \n si bila sa nu se mai opreasca \n si bila sa doboare portile \n clopotnitele bisericilor \n crucile \n cand erai tanar un calugar te-a invatat rugaciunea inimii \n o rosteai pe silabe ca pe o curgere tainica \n inima ta in alte inimi colmatate \n acum in spital in biserica in patul conjugal \n ti se administreaza cate o perfuzie cu dumnezeu \n tu si dumnezeu la ambele capete \n in cer sangele este albastru \n in venele tale nu se asimileaza fierul \n calciul magneziul dumnezeu \n ai pierdut mult sange spun doctorii \n si din perfuzie curge cer limpede \n si din potir cer limpede \n de parca pe iisus l-a nascut o pasare \n de parca insusi dumnezeu este un decupaj \n dint-o revista de colorat diminetile \n dar tu vrei sa te rogi \n mainile si buzele si genunchii s-au ascuns in alte maini \n in alte buze \n in alti genunchi \n bunica purta o metanie impletita din canepa \n tu porti metania impletita de canepa \n si numeri mai departe \n privesti cerul \n dumnezeu coboara in ochii tai si plange