Constantin Tanase. Un om serios

Revista e un spectacol pentru toata lumea, de asta o iubesc. Nu trebuie sa fii cult si sensibil ca sa o pricepi sau sa ai scoli inalte. Imi place limbajul ei simplu si direct. Cred ca pentru oameni e important sa le inteleaga cineva necazurile si sa vorbeasca despre ele. Cand rad si fac haz de necaz pe scena, le fac viata mai usor de suportat. Cred ca revistele pe care le facem noi sunt un fel de gazete vorbite, iar cupletele sunt ca niste cronici. Cu cat sunt mai actuale si mai pline de spirit, cu atat sunt mai bune. Poate pentru altii pare o treaba neserioasa, dar mie imi place ca revista se ocupa de actualitate si ca orice om se poate regasi in temele ei. Stiu ca teatrul de revista nu e Shakespeare. Este numai istoria unei clipe. Dar cand spun un cuplet si vad oamenii ca freamata, simt ca sunt viu si ca fac ceva folositor. Nascut pe 5 iulie 1880 la Vaslui, Constantin Tanase a aratat, de mic, talent de comedian. Dupa ce vedea spectacole ale trupelor de teatru aflate in turneu, le juca in curtea casei sau in poiata, impreuna cu o trupa alcatuita din cativa prieteni. Dupa terminarea liceului, a fost invatator in Harsoveni si Cursesti, in apropiere de Vaslui. Desi iubit de copii, a considerat ca nu are vocatie de invatator si s-a inrolat voluntar in armata, in Regimentul I Geniu din Bucuresti. A organizat primul teatru ostasesc si a tinut spectacole pentru soldati in curtea regimentului. A intrat apoi la Conservator, la clasa de comedie, unde a studiat sub indrumarea lui Constantin Nottara. A terminat studiile in 1905 si a jucat in mai multe trupe de teatru particulare. A participat la campaniile armatei romane din al Doilea Razboi Balcanic, apoi la Primul Razboi Mondial, in care a jucat spectacole pe front si in spitale, pentru a ridica moralul trupelor si al ranitilor. In 1919, impreuna cu mai multi prieteni, a infiintat Teatrul de revista Carabus. Cupletele in care vorbea despre necazurile oamenilor simpli si in care facea glume pe seama tuturor politicienilor, curajul, spiritul de aventura, inteligenta cu care si-a condus teatrul l-au transformat in cel mai cunoscut si mai iubit actor din Romania acelor vremuri. A pretuit foarte mult libertatea de a putea rade de oricine si s-a confruntat atat cu cenzura dreptei, incepand cu 1938, cat si cu aceea a sovieticilor, imediat dupa 23 august 1944. A murit pe 29 august 1945, la saizeci si cinci de ani, in conditii inca nu pe deplin elucidate.