Copilaria si adolescenta in comunism: anii 1940-1960 Vol.2

Am conceput seria Copilăria și adolescența în comunism cu gândul de a păstra între coperte de carte amintirile unor persoane la care țin, pe care le-am auzit adesea vorbind despre anii în care s‑au format. Pornind de la acest nucleu, am îndrăznit pe parcurs să cer astfel de mărturii și unor persoane pe care nu le cunoșteam foarte bine sau chiar deloc. În ciuda restricțiilor regimului comunist și a problemelor din fiecare familie - arestări, naționalizări, interdicția de a munci sau de a studia, lipsuri materiale etc. -, părinții acestora au reușit să își educe copiii și să le transmită, în anii ʼ40‑ʼ60, valori ce astăzi sunt vorbe golite de sens pentru majoritatea oamenilor: credința în Dumnezeu, țara, familia, respectul pentru înaintași, prietenia, dragostea pentru frumos, cultura ș.a. Prin aceste mărturii, am dorit să arăt și generațiilor mai tinere de părinți cum se pot crește copiii având foarte puține lucruri materiale, dar foarte multă determinare, în condiții greu de imaginat pentru cei de astăzi. Pe măsură ce am strâns textele, sentimentul datoriei publicării acestora a devenit foarte evident atât pentru mine, cât și pentru cei ce le‑au așternut pe hârtie. Cel puțin pentru mine, multe dintre evenimentele relatate în carte răsună ca semnale de alarmă privind instaurarea treptată a unui nou sistem totalitar, mult mai invaziv decât precedentul, întrucât se sprijină pe tehnologie, dar și mai puțin vizibil pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri, căci psihologia maselor s-a perfecționat, făcând răul mult mai puțin evident față de cum era în timpul comunismului, când oamenii distingeau cu ușurință binele de rău și adevărul de minciună. - Miruna Lepuș Cu Ioana sau Ștefana, mergeam să fac vizite Mamei și Tatei la închisori. L‑am văzut pe Tata tuns chilug, în zeghe vărgată, plângând cu lacrimi șiroaie, într‑o zi însorită de Paște, în curtea închisorii Văcărești. Am fost cu Ioana la Mislea, unde era arestată Mama. Am găsit‑o curajoasă, arsă de soare și optimistă, lucra la covoare. Bunica confecționa coșuri de nuiele la Târgșor, Tata a împins vagonete la mina de la Musariu. Tot în acea perioadă am fost foarte apropiat de Bunicul meu rămas singur. Slăbit și diminuat, era conștient că avea nevoie să‑l ajut. Îi dădeam să mănânce, îl ajutam să urce scara până la baie, unde îl spălam. Era numai piele pe os. - Dan Cassasovici La Văcărești, aveau dreptul la vizită și la pachet, așa că eu, Sybille și mama plecam la cinci dimineața, cu tramvaiul, ajungeam încă pe întuneric, ne puricau, se uitau în pachet și apoi așteptam într‑o sală să fim chemați. Afară erau două garduri de sârmă, printre care se plimba un milițian cu armă; deținuții erau de o parte a gardului, iar noi, de cealaltă. Când l‑au adus pe tata, aproape că nu putea să meargă, să stea în picioare, era ca un cadavru - numai ochii îi rămăseseră, restul era un schelet. Avea același palton cu care plecase, care acum îi era mare, și stătea ținându‑se de gard. Stăteam cu toții și plângeam, nu puteam să spunem nimic. - Jean Chrissoveloni În acest volum regăsiți texte semnate de: Gloria Bădărău‑Heikkilä, Ilie Bădescu, Dinu Cantacuzino, Dan Cassasovici, Jean Chrissoveloni, Elena Goicea, Nicolae Noica, Costin Petrescu Petry, Mona Șerbănescu, Irina Vlăducă‑Marghiloman.