Cosmoagonii. Intre cunoastere si intelegere — Ioan Buduca

Cui spunem tu cind vorbim ori cind ne rugam? Nu este oare aceeasi persoana cea careia ne adresam? Nu spunem tu unui corp, ci unui eu. Eul caruia ii adresez vorbirea mea este eul inferior al celui caruia ii vorbesc, dar puterea lui de intelegere vine dintr-un eu superior; caci eul inferior este doar o umbra nevie a celui superior, iar acesta, la rindul sau, este o umbra vie a Celui adevarat: Eul hristic, Calea, Viata si Adevarul. \n \n Cind vorbim ori cind ne rugam, cu aceeasi persoanavorbim: persoana a doua din Treime. \n \n Consecintele acestei constientizari sunt infinite. Siinfinit de smeritoare. Nu ti se face mila de injosirea in care se afla Eul hristic de dragul tau, de dragul drumului tau catre libertate? Cum sa-l mai dispretuiesti pe cel prost, pe cel fudul ori pe cel rauvoitor, daca stii ca drumul trece prin nenumarate stari de ignoranta si de trezire? \n \n Daca El ni l-a trimis pe Mingiietor, inseamna ca El Insusi este polul celalalt: Arzatorul. Intelege, asadar, ca tu ai a deveni foc ca sa-I poti rezista fata catre fata. Ai a deveni spirit in asa masura incit sa poti arde trupul tau cel fizic. Ai a invia, iti spune in clar fapta Sa din Misteriul de pe Golgota. Combustia aceasta nu este spontana: o evolutie epopeica iti sta in fata. Gindirea, simtirea si vointa iti sunt date intru aceasta, Treimea din tine. Chiar daca, la intrarea in lumile spirituale, gindurile tale vor fi cadavre ale spiritului din tine, asa cum cadavru este trupul fizic atunci cind eul inferior se intoarce in eul superior. Viata creatoare de viata va fi insa clipa in care eul tau superior se va intoarce in Eul tau adevarat. Eu - inexprimabilul nume al Tatalui. Tu - numele Fiului. El - numele Duhului Sfint.