Cristos si cultura

O lectura obligatorie pentru oricine doreste sa inteleaga interactiunea dintre credinta crestina si societatea in care traim. Tipurile principale de etica crestina, din aceasta perspectiva teologica, sunt asadar: (1) tipul noii legi, (2) tipul legii naturale, (3) tipul sintetic sau arhitectonic, (4) tipul dualist sau oscilatoriu si (5) tipul conversionist: \n \n • Tipul legii noi [Cristos impotriva culturii] \n Crestinismul noii legi este reprezentat in Noul Testament de prima evanghelie. O trasatura specifica a felului in care prezinta moralitatea crestina este antiteza radicala intre legea lui Dumnezeu, asa cum era ea cunoscuta prin cultura ebraica, si legea proclamata prin Isus Cristos. • Tipul legii naturale [Cristosul culturii; tipul adaptationist] \n La cealalta extrema a tipului noii legi, dar puternic inrudit cu el in anumite privinte, sta tipul legii naturale. Probabil ca acest tip ar trebui numit tipul cultural, deoarece natura este cunoscuta numai prin cultura ... • Tipul arhitectonic [Cristos deasupra culturii] Cel mai stralucit reprezentant individual in istoria crestinismului este Toma din Aquino, iar, ca reprezentant social, Biserica Romano-Catolica moderna. Sinteza pe care Toma o realizeaza intre legea naturala si legea noua, intre valorile lumii de aici si cele ale lumii de dincolo, intre imperativele culturii si cele ale Evangheliei este prea cunoscuta pentru a mai necesita comentarii extinse • Tipul oscilatoriu [Cristos si cultura in relatie paradoxala] Daca imaginea parabolica presupusa in cazul tipului anterior este cea a catedralei gotice, simbolul care desemneaza acest tip este cel al pendulului; fiecare miscare intr-un sens este ajustata de un impuls in sens opus, ca nu cumva sa mearga prea departe • Tipul conversionist [Cristosul care transforma cultura] Acest tip este similar cu cel al noii legi prin aceea ca face din Evanghelie punctul de pornire, dar functia Evangheliei nu este gandita in sensul intemeierii unei noi societati, ci transformarea celei existente. Aceasta convertire presupune o revolutie radicala, in ultima instanta metafizica si morala in natura ei, iar aici survine deosebirea de modelul legii naturale. - H. Richard Niebuhr Nicaieri Isus nu porunceste iubirea de dragul iubirii si nicaieri ea nu manifesta acea prevalenta absoluta a sentimentelor si emotiilor nobile fata de cele agresive, asa cum pare sa sugereze ideea ca in El si pentru El dragostea "trebuie sa umple intregul suflet" sau ca etica Sa este caracterizata de "idealul iubirii". Virtutea iubirii prezenta in caracterul lui Isus si ca porunca a Lui este virtutea iubirii lui Dumnezeu si a aproapelui in Dumnezeu, nu virtutea iubirii de iubire. - H. Richard Niebuhr In preocuparea ei pentru pastrarea numeroaselor valori din trecut, cultura Il respinge pe Cristos care le porunceste oamenilor sa se bazeze pe har. Totusi, Fiul lui Dumnezeu este El insusi vlastarul unei culturi religioase si ii trimite pe ucenici sa Ii pasca mieii si oile, care nu pot fi paziti fara activitate culturala. Acest dialog porneste de la afirmatii si negatii, reconstructii, compromisuri si noi negatii. Niciun individ si nicio biserica nu poate ajunge la un punct terminus in necontenita cautare a unui raspuns care sa nu provoace o noua reluare a dezbaterii. [...] Totusi, orice incercare de a da un raspuns final se opreste intr-un punct sau altul, nu doar din pricina insuficientelor cunostinte de ordin istoric ale celui care il formuleaza, situatie in care se afla orice