Culorile uitarii — Vasi Radulescu

Editia speciala a cartii Culorile uitarii a ajuns in sfarsit la Readers Do Good si contine peste o suta de pagini noi, marturii ale autorului, haine speciale si sentimente aparte. Cartea este un bestseller vandut in peste 15.000 de exemplare. \n \n In tot acest interval, m-am lecuit partial, am capatat un soi de inclinare spre lucrurile marunte, spre uimirea genuina, spre joc si joaca. Inca mai am caderi. Sunt al naibii de vulnerabil. Am perioade in care nu sunt in stare de nimic, cu incetineala in trup, cu ceata in cap, fara placere simtita la nimic. Atunci stiu ca e depresie, pentru ca nu poate fi altceva. M-am lecuit partial cu sute de garzi si mii de pacienti vazuti, de la care am prins povesti fabuloase. Ei m-au facut sa merg inainte si, mai tarziu, prin scrisul despre aceste intalniri, am castigat o alta contrapondere. Tocmai am vazut un caine stand la o fereastra inalta, intr-o vila veche, cu pereti mov. Se uita dupa oameni. Uite, altul caruia ii plac oamenii, mi-am zis. Am lasat cainele, am urcat gafaind cele 176 de trepte ale scarii acoperite, iar in varf un barbat cu tricou rosu canta la chitara, dumnezeieste. Eu nu stiu daca Dumnezeu chiar canta la vreun instrument, dar daca nu, ar fi bine sa invete repede, sa mai putem si noi folosi expresia asta. - Vasi Radulescu