Cununi de rachita — Mersine Vigopoulou

Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena, sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate. Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. Insa acum vin sa le cunoastem mai bine prin povestile lor sensibile. Ne incredinteaza viata lor descoperindu-ne sinele lor si modul in care si-au lasat amprentele in familie, in grupul celor apropiati lor, in societate. Acestea au devenit, dupa cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, dospeala pe care in fiecare perioada grea Preabunul Dumnezeu o foloseste pentru a ajuta generatiile viitoare si pentru ca aceasta lume sa nu piara. Pornind de la aceste intamplari adevarate am descoperit trairi omenesti care mi-au atins sufletul si mi-au trasat viata personala. Am stat cu respect in fata ranilor trecutului, care au faurit suferinta poporului nostru si au bagat dihonie in el. M-a inspirat modul de viata al oamenilor obisnuiti, care au trait in perioada interbelica si in vremea prigoanelor, ocupatiei si razboiului civil in anonimat, fara zgomot, cu duhul jertfirii, si fara voia lor au fost tarati in chinurile istoriei. Pe o foaie alba mi-am asternut gandurile, cu speranta sa dau glas contrastelor istoriei noastre, care ascunde atat neprihanirea, cat si viclenia. Dreptatea, la care aspira fiecare din noi, dar si nedreptatea, care stapaneste in jurul nostru. Lupta pentru libertate, indeosebi in vremurile in care este amenintata de tragediile razboiului, si credinta in iubirea si pronia lui Dumnezeu pentru om. \n \n Traducere din limba greaca Cristian Spatarelu.