Didactica apartenentei — Catalina Mihalache

Poate cea mai importanta concluzie care se desprinde din studiul de fata este aceea ca istoria savanta, scrisa de profesionisti, nu este capabila, in cele din urma, sa isi subordoneze didactica istorica. Dimpotriva, istoria de manual are propria sa viata si urmareste ratiuni specifice, profund diferite in raport cu cele stiintifice. Cele mai importante sunt formarea identitatii sociale a indivizilor si asigurarea coeziunii comunitare, prin intermediul rememorarii colective a trecutului. Manualul si lectia de istorie, in stransa complicitate cu publicul carora le sunt adresate (alcatuit din elevi, profesori si parinti), construiesc o memorie colectiva care actioneaza cu forta, inclusiv la nivelul istoriei academice. \n ... se poate spune, fara teama de a gresi, ca aceasta carte mai adauga o coloana, frumos profilata, edificiului, aflat in plina constructie, al istoriografiei romanesti contemporane. O istoriografie tanara, "normala", profesionista, inteligenta si libera, in substanta ei (spre deosebire de multi dintre cei care au precedat-o si printre care nu ezit sa ma prenumar), de frustrari vindicative, complexe de superioritate sau vocatii misionare. In cadrul acestei noi istoriografii, scoala de istorie culturala de la Iasi se afirma ca o voce puternica si distincta, iar Catalina Mihalache ca una dintre reprezentantele ei de marca. - Sorin Mitu \n Din cuprins: - Istoria, o tema pentru acasa - Domnitorul exemplar: Stefan cel Mare - Arta de a povesti - Dupa 1989: evidente, omisiuni, confuzii - De la razboi la unire: anii 1918-1919 - Festivitati, din ianuarie pana in decembrie - Lectiile unei sarbatori nationale: 1 decembrie 1918 - Ultimii copii ai "parintelui iubit" - Comunismul vecinilor - Fosti elevi \n