Drum de foc — Henriette Yvonne Stahl

- Eu am suferit mult in copilarie de mizerie, nu ca tine, care ai fost bogata. Am umblat descult iarna pe zapada si am rabdat de foame. Am stat acasa fara sa ma pot duce la scoala, pentru ca unica pereche de incaltaminte era la pingelit. As fi dorit sa dau copilului meu o alta viata, sa se bucure pana la saturare de toate cele... Si apoi, draga mea, si asta este o metoda de educare: prin saturare. Da, prin rasfat, sa ai prea devreme tot ce vrei, imbuibat pana la refuz, astfel placerile sa-si piarda valoarea, si astfel sa fii echilibrat. N-ai vazut ce mofturi fac copiii oamenilor bogati?! ii implora sa manance. Copiii saraci mananca fara mofturi... - Vlad, esti absurd! Asa vrei sa-ti educi copilul? Nu o sa-i mai placa nimic. O blazezi fara sa-i dai cu adevarat ceva. Numai visuri irealizabile... - Auzi, irealizabile! Ce pesimism! Ce, nu am facut avere? O voi duce in Elvetia la cel mai mare pension. O sa-i cumpar o masina sport... Acum, la intoarcerea mea in tara, voi retine un loc platit dinainte! N-ai nicio grija, fetita tatii. De aia pleaca acum taticu, sa cerceteze terenul... - Marina, ia du-te tu la tine in odaie... am de vorbit cu tatal tau lucruri care... nu te privesc...