Drumuri ratacite — Sergiu Popovici

O cronica a vietii unui om contemporan noua - asa poate fi definit volumul de fata. Cu bucurii, dar mai ales tristeti, cu mai multe de jale si amaraciune. Punctul central, in jurul caruia graviteaza intreaga carte, este boala, suferinta si, in final, in ciuda tuturor eforturilor, moartea uneia dintre cele doua fiice ale personajului principal, Sandu. Acesta face tot posibilul sa o ajute, platindu-i costisitoarele investigatii, tratamente si operatii din tara si strainatate, alergand cu ea la medici, informandu-se asupra bolii, platindu-i datoriile de la firma pe care a pornit-o de la zero si care, in grelele conditii economice din Romania, nu aduce profitul scontat. Peste toate acestea, cele mai mari dificultati sunt relatiile cu cei apropiati (certurile permanente cu sotia), neintelegerile cu nepotii, care il trateaza cu raceala, desconsiderare si respingere, cu toate ca Sandu incearca prin toate mijloacele sa si-i apropie si sa-i aduca pe pe cale benefica viitorului lor, sa-i indeparteze de la viata hedonista in care se complac si sa-i stimuleze spre activitati intelectuale mai potrivite varstei lor. Peste toate acestea, mai sunt si alte suparari cu bani nerecuperati sau pierduti in diferite circumstante, nemultumirea fata de situatia politica, economica si sociala din tara si relatii dificile cu fosti colegi, ba chiar si prieteni, cu care se pare ca nu mai reuseste sa ajunga la un numitor comun. \n \n Intrebarea pe care ti-o poti pune, ca cititor, este: "Cum de, supus unei asemenea apasari din partea vietii, un om poate ramane intreg la minte si sa nu o ia razna?" Raspunsul se afla in micile defulari, cum ar fi lectura sau amintirea unor escapade amoroase, dar si in amortirea mintii prin Free Cell, jocul preferat pentru decuplarea ei de la toate intamplarile dureroase traite.