Efectul de domino — Virgil Borcan

Efectul de domino (eseuri) \n \n Critica literara practicata de universitarul Dr. Virgil Borcan (refuza premeditat recenzia canonica ori exclamarea impresionista, repudiaza rezumatul fidel al operei din vizor ca si pripitele judecati de valoare), e, in consecinta, mai degraba o mostra de eseism superior, in felul lui Mihai Ralea din Valori, cu deosebirea ca daca ganditorul si eseistul (psihologul si sociologul eminent interbelic) era captivat frecvent, in publicistica ocazionala, de duhul mondenitatii, contemporanul si prietenul nostru e mai abstras in opera, captat in ideistica (de, cum insusi zice, matricea arhetipala). I s-ar aplica totusi, ca si lui M. Ralea, aprecierea din epoca a lui G. Calinescu: neservindu-i ca obiect de contemplare, opera ii serveste mai curand unei lungi calatoriri ideologice: critica fiind acum numai analiza si interpretare ar fi deopotriva o continua intelectualizare, criticul urmand a fi in caz numai un creator de puncte de vedere in raport cu opera. Ar arunca, asadar, punti intre natura si cultura, iar din raportarea fenomenelor comentate, prin descoperirea de relatii surprinzatoare, criticul din aceasta speta face idei. - A. I. Brumaru, Apologii&Navigatii, 2019