Epoca mea de aur. Partea a doua. Benzi desenate — Daniel Horia

După boala prin care a trecut, Dani este acum și mai protejat de cei din familie. Mofturos de mic, bunicile se dau peste cap să-i pregătească mâncăruri care mai de care, în speranța c-o să se atingă de ele. La grădiniță tot singur e, dar măcar îl are pe Cosmin la bloc, iar în vacanțe, unde e liber să alerge și să se joace după pofta inimii, lui Dani îi este mult mai ușor să lege prietenii. Deși zilele lui Dani par să treacă la fel ca ale oricărui alt copil din România anilor 1980, certurile dintre părinți, tot mai dese și mai violente, și secretele bunicilor îl marchează mai mult decât și-ar fi putut imagina. Instruirea de arhitect a autorului se simte în unghiurile spectaculoase și cinematografice ale caselor, străzilor și camerelor, transformate într-un univers vizual fabulos. Însă, dincolo de poveste, întreaga ilustrație este atât de expresivă și intensă, încât am rămas cu sentimentul că am văzut unui dintre cele mai bune filme ale lui Hayo Miyazaki. O confesiune grafică despre inocență și teamă, despre cum amintirile copilăriei pot lumina și răni în același timp. - Radu Oltean Privită prin ochii unui copil sensibil, viața în comunism este o minune. Cu condiția să nu existe excursii obligatorii în fabrică, oprirea căldurii iarna și certurile interminabile din familie. Un tată infidel, o mamă care s-a săturat să fie nefericită și un puști traumatizat de amestecul de iubire și violență al părinților, iată un story care ne scoate din zona de confort. Daniel Horia ne propune un roman grafic emoționant. Un eveniment al benzii desenate românești. - Ion Manolescu Scenele de angoasă, violență și coșmarurile copilăriei au venit de la sine, probabil pentru că le purtam în mine de multă vreme și abia așteptau să iasă la lumină. A fost eliberator, într-adevăr. Știam că, vizual, trebuie să „taie în carne vie”, așa că aveam nevoie de contraste puternice, culori primare, unghiuri ascuțite și forme distorsionate. - Daniel Horia