Eseu despre modelul Onto-Informational-Fenomenologic (OIF) propus de Mihai Draganescu — Gorun Manolescu

Obiectivul principal al cartii este de a prezenta arhitectura abordarii filosofice a regretatului Profesor Mihai Draganescu (1929-2010), academician, fondator si presedinte al Sectiei de Stiinta si Tehnologia Informatiei de la Academia Romana si presedinte al Academiei Romane intre 1990 si 1994. Sunt expuse cu claritate caracteristicile acestei arhitecturi. De asemeni, se argumenteaza in mod convingator modul in care opera profesorului Mihai Draganescu a fost influentata de trei directii majore de gandire, fata de care profesorul a avut o puternica afinitate. Este vorba de creatiile lui Aristotel, Kant si Husserl. Din comparatia pe care profesorul a facut-o cu operele acestor mari filosofi a rezultat o conceptie filosofica originala. Cartea Profesorului Gorun Manolescu reconstituie in mod clar si concentrat aceasta conceptie. Cartea este structurata in cinci capitole, incepand cu arhitectura modelului draganescian, care este prezentata in doua paragrafe ale Capitolului 1, si anume cele doua etape ale demersului draganescian si a arhitecturii propriu-zisa a modelului draganescian. Capitolul 2 se concentreaza pe caracteristicile esentiale ale modelului draganescian. Autorul cauta sa raspunda la intrebarea daca modelul draganescian este de natura metafizica sau teologica. Pentru aceasta se face referire la ortofizicul lui Draganescu, cu conexiune la logosul Aristotelian si la raportul acestuia cu fiinta. Capitolul 3 este dens in informatie si contine o interpretare proprie a autorului cartii a conceptului de Univers Holografic. Sunt folosite exemplificari din diverse ramuri ale fizicii, acoperind entropia si radiatia Hawking, entropia si informatia, cu referire la creatiile unor mari fizicieni din secolul XX (Wheeler, Sussking, Bekensteing, Maldacena). Finalul capitolului prezinta comparatia dintre modelul draganescian Varianta 1 si Universul Holografic. Capitolul 4 se axeaza pe relatia dintre gandirile lui Draganescu si Kan. Este prezentata la inceput critica conceptiei kantiene, care mai apoi permite introducerea ortofizicului prin negarea subiectivitatii spatiului si a timpului. Relatia dintre gandirile lui Draganescu si Husserl este prezentata in Capitolul 5, care surprinde trei aspecte: constiinta, ontologia formala si cea materiala si materialitatea Ortoexistentei. Cartea este incheiata de cinci anexe, care permit o mai buna intelegere a textului. Ele contin unele principii la nivelul cuanticului, o schita a conceptiei kantiene, o schita a conceptiei lui Husserl si respectiv o comentare a unei formalizari draganesciene privind asa numitul Monoid al Existentei. Aceste anexe sunt utile, deoarece permit citirea cartii fara a apela la alte surse de informare.