Eterna — Andrei Rosu

Eterna nemurire. doar pentru femei \n \n Când Eterna a apărut pentru prima oară, lumea se afla încă în plin haos biotehnologic. Descoperirea moleculei Chronosyn părea o știre de ziar, un „miracol medical” între altele. Dar romanul a intuit, înaintea sociologilor și filosofilor, nu doar consecințele științifice, ci și cataclismul etic, politic și intim pe care nemurirea „selectivă” l-ar aduce. Citit atunci, Eterna părea o distopie. Citit astăzi, la jumătate de secol distanță, romanul are aerul unei profeții. Nu pentru că evenimentele s-au confirmat punct cu punct, ci pentru că întrebările lui rămân aceleași: Ce se întâmplă cu iubirea, când partenerii nu mai îmbătrânesc împreună? Ce se întâmplă cu politica, atunci când unii trăiesc în cicluri de patru ani, iar alții în cicluri de patru secole? Ce se întâmplă cu sensul, atunci când moartea marele garant al narațiunii dispare? Astăzi, când ideea nemuririi e încă negociată între laboratoare și parlamente, Eterna nu e doar un roman. E un avertisment. O amintire că viața nu se măsoară în ani, ci în ardere. Și că uneori, a muri e forma supremă de libertate. - Prof. dr. L. M., Institutul European de Filosofie Aplicată, Geneva, 2076