Fabula existentiala — Stefan Afloroaei

Paginile de fata aduc in atentie unele chestiuni ce par sa scape preocuparilor si urgentelor noastre obisnuite. Bunaoara, cea privind distanta – uneori greu de inteles – dintre a trai si a exista. Sau cea a unui posibil sens, mai bine spus a felului in care sensul si nonsensul survin in economia instabila a existentei noastre. Dar si altele, precum cea privind confruntarea omului cu propria libertate si, in definitiv, cu timpul ca atare. Reluarea lor isi afla pretextul, cel mai adesea, in anumite scrieri si marturisiri ale celor care, precum Nietzsche si Tolstoi, Borges, Eliade si Kawabata, ne-au lasat destule spre reflectie. Conteaza atit ce s-a spus deja, cit si intrebarile omului de astazi, nevoia lui de a revedea singur o anumita stare de lucruri. In definitiv, la oarecare distanta de grijile noastre obisnuite exista nevoi sau intrebari care, uneori, ne pun viata la incercare si ne masoara cu aparenta naivitate propria existenta. Constituie, intr-un fel, replica din umbra a celorlalte, indoielile mereu aminate, odata cu acele asteptari ce par definitiv ascunse. - Stefan Afloroaei