Fericiti cei vulnerabili, caci prin ei patrunde lumina

Numele Henriettei nu este singurul lucru care n-o avantajeaza. Se imbraca intr-un fel original si are un real talent creativ ca designer de interior, pe care insa nu si-l pune in valoare, pentru ca e prea ocupata sa se indoiasca de ea insasi. Fiindca, in spatele fatadei de tanara profesionista talentata, se ascunde o frica de netagaduit... \n \n Anxioasa din fire si hipersensibila, Henriette oboseste usor si sufera de ceea ce numeste, cu un termen inventat de ea, sindromul excesofobiei: atunci cand este fortata sa-si depaseasca limitele si acest lucru devine rapid "prea mult" pentru ea, este coplesita de anxietate, dar nu indrazneste sa recunoasca. De la strategia de evitare la strategia de camuflaj, ea minte de cele mai multe ori, incercand sa le faca pe plac celorlalti - dar cu ce pret! \n Pana cand, intr-o zi, un proiect o aduce in situatia de a lucra impreuna cu echipa unui arhitect peisagist ambitios, carismatic... si, la prima vedere, insuportabil. \n Pe masura ce se alatura acestei noi echipe, incepe un mic joc al umbrelor. La serviciu, in familie sau in cuplu, multi prefera sa poarte masti, pentru a nu dezvalui secretele unei vieti private pline de puncte vulnerabile. Totusi, tuturor le este frica... dar nu de aceleasi lucruri! \n Va descoperi Henriette ca, atunci cand lumina straluceste din spatele fisurilor, este intotdeauna pentru a ilumina cel mai frumos lucru din fiecare? \n \n Traducere din limba franceza de Anca Magurean. \n