Gandacul de aur — Edgar Allan Poe

Ce-i? Ce-i? Omul asta danseaza nebuneste! A fost muscat de o tarantula. Totul e pe dos. ...— Presupun, am spus eu, ca ai gresit locul, la prima incercare de a dezgropa comoara, din cauza prostiei lui Jupiter de a lasa gandacul sa cada prin ochiul drept, in locul celui stang al craniului. — Exact. Aceasta greseala a facut o diferenta de vreo sase centimetri intre locurile caderii gandacului – adica in pozitionarea parului langa copac; si in cazul in care comoara s-ar fi aflat sub locul caderii, greseala nu ar fi contat, dar caderea, impreuna cu cel mai apropiat punct al copacului, erau doua puncte care stabileau o linie de directie. Desigur, greseala, oricat de marunta la inceput, a crescut odata cu inaintarea liniei si cand am ajuns la cincisprezece metri, ne aruncase mult intr-o parte. Daca nu as fi avut impresia clara ca aceasta comoara era ingropata pe aici pe undeva, am fi putut sa muncim degeaba.