Gloria

Si e adevarat ca vechea dragoste nu moare niciodata? \n In al cincilea sau roman feelgood, Gloria, Asa Hellberg scrie o poveste frumoasa despre iertare, impacare si acceptarea propriul tau trecut. Gloria, celebra primadona a Operei Regale din Stockholm, nu a putut sa il uite niciodata pe Dominic, marea ei dragoste, pe care l-a iubit fara rezerve si dupa despartire, cand ea s-a hotarat sa isi creeze o seducatoare imagine de femeie fatala. Desi a incercat din toate puterile sa il evite, in ziua in care amandoi au primit rolurile principale din noul spectacol cu opera Carmen, au fost nevoiti sa ajunga unul in bratele celuilalt, ceea ce le-a tulburat cu totul echilibrul consimtit. Pentru ca si Dominic incercase zadarnic sa o uite, si isi dorea din toata fiinta lui sa o recastige. Dar admiratorii Gloriei sunt atat de multi, iar ea este hotarata sa nu-i cedeze lui Dominic. Pentru inceput. In acelasi timp, in viata surorii ei mai mici, Agnes, intervin o serie de intamplari dramatice, care o apropie de ea intr-un plan afectiv mai profund. Impreuna, incep sa cerceteze trecutul nebulos al familiei si incearca sa gaseasca explicatia disfunctionalitatii acesteia. Desi Gloria este in primul rand un roman feelgood, cu limbajul caracteristic, vesel si umoristic si cu reflectii filozofice clar marcate ale acestui gen, el are totusi si zone intunecate. Povestirea, dominata de un ton grav si de o problematica de importanta vitala, se echilibreaza cand Gloria si Agnes gasesc raspunsurile la intrebarile care le-au marcat copilaria, despre dragostea partinitoare a parintilor pentru ele, despre nedreptatile economice ale vietii sau despre greutatile de a gestiona marile dezamagiri.