Gustul teatrului — Carmen Mihalache

Carmen Mihalache are constiinta vocatiei critice si a obligatiilor fundamentale fara de care nu exista constiinta critica. Ea se inscrie in sfera in care putem vorbi despre arta criticului, arta ce se identifica in mod necesar cu capacitatea cunoasterii de oameni si de caractere; la care se adauga bucuria interioara, participarea emotionala, voluptatea descoperirii si judecarii faptului artistic. Disponibilitatile ei interioare fac posibila detasarea, iesirea din „pielea proprie” si intrarea in cea a creatorilor si a personajelor; sunt celebrele „metamorfoze” de care vorbea Sainte-Beuve si pe care le deslusim in scrisul ei, cum deslusim si capacitatea trairii valorii si a originalitatii actului artistic, permanenta si superioara satisfactie in fata acestuia. Este o satisfactie estetica decurgand din reflexul culturii. Caci Carmen Mihalache se manifesta, inainte de toate, ca un om instruit, discernamantul ei critic fiind rezultatul exercitiului indelungat al culturii. - Stefan Oprea Dintr-un portret de grup al oamenilor de cultura din Bacau nu poate lipsi Carmen Mihalache, critic de teatru si, din 2002, redactor-sef al revistei Ateneu. Spirit inventiv, adeseori paradoxal, Carmen Mihalache ii surprinde frecvent pe cei din jur prin exuberanta, prin combaterea exploziva a conformismului, printr-o frenezie a participarii la viata publica. Volumul de publicistica Urat mai traiti, domnilor! (cu o coperta splendida, desenata de Constantin Ciosu), cuprinde articole referitoare, cele mai multe, la teatru (spectacole, carti etc.), dar pentru ca autoarea nu poate ramane multa vreme prizoniera unui domeniu, pentru ca firea sa participativa si curiozitatea sa intelectuala insatiabila o determina sa evadeze mereu spre alte orizonturi, acest volum poate fi considerat un document despre viata noastra de azi. Pentru ca, indiferent despre ce scrie, autoarea se gandeste la viata noastra de azi. Intr-un sclipitor eseu despre Cehov, ea constata ca "spaima" marelui scriitor rus din secolul nouasprezece ("de gol, de vietuirea fara noima, de adancirea in prostie a oamenilor") ar fi intru totul justificata si in prezent. Aceasta miscare de argint viu o au toate textele din carte. Autoarea stie nu numai sa respinga, ci si sa admire, cu entuziasm si tandrete, cu bucuria comunicarii. Articolele sale despre Clody Bertola, Stefan Iordache, Catalina Buzoianu, Andrei Serban, Alexander Hausvater s.a. sunt variante ale unei exclamatii cu sens invers: iata ca se poate trai si frumos, domnilor! - Alex Stefanescu