Ishtar

sangele \n \n copilul incearca pamantul \n pamantul fuge \n luna ii imbraca figura cu o linie galbena \n face vuiet descult pe pietrele ude \n desi e mic i-e cald si i-e rau \n copilul calca in scaiul uscat \n il zgarie \n impresurat el se bucura \n vede restul lumii ca o soba stinsa \n sangele-i arde prin trup cu o veche nevoie \n dar se risipeste usor \n in mijlocul lumii se invarte o forta suprema \n se varsa in pamant \n se intinde frumos ca o floare \n se prelinge domol peste pietre \n fierbe sub piele dar ingheata pe carne \n se ascunde si nu-l vezi si e zgomot \n se vadeste si curge si e limpede liniste \n s-a strans din cer si se va duce inapoi