Istoria literaturii romane. Epoca veche si cea premoderna

Lucrarea este o parte din proiectul Tratat de istoria literaturii romane, de la inceputuri si pana in zile noastre. Cercetarea noastra literara are un caracter exhaustiv si valorifica din perspectiva studiilor teoretice moderne (estetica, poetica-stilistica, curente literare, teorie literara, critica literara, filosofie, psihologie, lingvistica) informatia literara-documentara oferita de arhive si biblioteci, de fonduri particulare, cea mai mare parte pana nu de mult inedite, cum ar fi corespondenta primei generatii de maiorescieni, corespondenta lui Slavici si Eminescu etc. Sunt corectate mai vechile erori documentare ca si acelea pricinuite de cunoasterea incompleta scrierile unor autori, semnalate sau publicate pentru prima oara in publicatii ca Revista de istorie literara, Manuscriptum, Caietele lui M. Eminescu sau volume speciale si editii critice. Am valorificat intr-o masura importanta publicistica lui Eminescu, Slavici, Caragiale, Duliu Zamfirescu insistand asupra insusirilor ei de proza publicistica si corectand, cand a fost cazul, greselile de atribuire existente pana si la editiile critice (cum ar fi atribuirea lui Eminescu a unor articole de I. L. Caragiale si Ion Slavici, interpretarea eronata a informatiilor istorico-literare). Relatiile scriitorilor cu marile curente literare europene le-am infatisat dintr-o perspectiva care corecteaza sau respinge mai vechile opinii despre "arderea etapelor", "romantismul intarziat", "sincronizarea", "originalitatea anemica".. - Virgil Vintilescu \n \n Aparitia pana acum a doua volume, din cele sase concepute a tratatului Istoria literaturii romane de la inceputuri si pana in zilele noastre, ne-a determinat sa facem referiri la cateva aspecte esentiale ca: modul de constituire a perioadelor literare si delimitarile lor in secolul al XIX-lea, selectarea valorilor si limitarea spatiilor pentru scriitorii mai putin importanti sau omiterea unora dintre ei, receptarea curentelor literare europene si specificul manifestarii lor in literatura romana, dimensionarea restrictiva a biografiilor, alcatuirea bibliografiei selective. Toate acestea vor fi doar amintite in Introducerea la volumul I in cadrul careia ne ocupam de alte aspecte care privesc specificul perioadei medievale a literaturii romane. In privinta cuprinsului acestui volum precizam ca am adoptat formula folosita de Al. Piru in Istoria literaturii romane de la origini pana la 1830 (aparuta in 1977), adica am inclus doua etape distincte: veche si premoderna. Am optat pentru denumirea epoca veche, pentru ca ea s-a impus in istoriografia noastra literara dupa aparitia celor trei volume elaborate de Nicolae Cartojan. Denumirea epoca premoderna delimitarea ei a fost facuta de Al. Piru si explicata in Introducere la prima editie a celui de al doilea volum al Istoriei literaturii romane, considerata ca o perioada distincta in care fenomenul literar romanesc din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si primele trei decenii ale secolului al XIX-lea s-a aflat intr-o faza de tranzitie, pastrand unele manifestari ale spiritului vechi si oferind "primele manifestari ale spiritului nou, modern" (Al. Piru). Am tratat intr-un singur volum literatura veche si literatura premoderna pentru a pastra o anumita proportie intre cele sase volume de Istorie a literaturii romane preconizate. Altfel cea premoderna ar fi putut tot atat de bine sa fie tratata laolalta cu cea moderna, caci continuitatea lor e mai proeminenta decat in cazul literaturii vechi.