Itic — Pascale Roze

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2019 \n \n Itoc Gersztenfeld s-a nascut la Varsovia in 1904, ultimul dintr-o familie cu noua copii. E cel mai blond, cel mai cuminte, cel mai tacut. Traieste in cartierul evreiesc unde nu prea e de munca si banii-s pe sponci. Chiar daca isi iubeste viata, va trebui sa plece, sa se preschimbe in pasare, ca micul Itic. \n Pentru Maryem, pe care o iubeste, el pleaca la Berlin, la fratele sau. Apoi fuge in Franta, unde lucreaza in mina. Ajuns la Paris, poate, in sfarsit, sa-si intemeieze o familie, impreuna cu Maryem, si un atelier de tricotaje. Dar norii se ingramadesc amenintatori pe cerul Istoriei. Acordurile de la Munchen. Invadarea Sudetilor. Noaptea de cristal. Armistitiul. Primejdia se apropie. Greu de imaginat. Convocat de autoritatile franceze in mai 1941. Itoc este dus in lagarul de concentrare de la Pithiviers. Cand Maryem se imbolnaveste grav, obtine permisiunea de a iesi, cu conditia sa se intoarca. Ce decizie va lua? \n Povestea lui Itoc e una dintre cele care nu se incheie. Ea ramane deasupra capetelor noastre ca o rana deschisa pe veci. \n \n Totul suna bine in acest scurt roman, pe cat de sobru, pe atat de emotionant. - L'Express \n \n O poveste, o parabola, dar si o reflectie: o versiune dulce-amara a lui Candid, cu un suras afectuos. - Livres Hebdo \n \n Traducere din limba franceza de Madalin Rosioru.