Jurnal de razboi 1940-1945 — Hanny Michaelis

In jurnalul sau de razboi, poeta Hanny Michaelis isi descrie viata de eleva la un liceu de limbi clasice din Amsterdam, ca fata in casa si in clandestinitate, ascunzandu-se de nazisti. Din ziua in care a inceput sa tina un jurnal, amenintarea razboiului care se apropie este prezenta in mod vizibil. Despartita de parintii ei, incepand din august 1942 s-a ascuns la diverse familii protestante drept-credincioase, sub un nume fals si aflandu-se tot timpul in pozitia subordonata de fata in casa: un soc cultural enorm. Ani de-a randul nu stie nimic despre soarta parintilor ei, desi se teme de ce este mai rau. Michaelis vede cum i se duc anii tineretii, plini de frica, neliniste si stagnare emotionala. Cea mai importanta con!solare si-o afla in scris: in poeziile pe care le face, dar mai ales in jurnal, unde isi etaleaza povestile de dragoste si intelectul patrunzator. Jurnal de razboi - o selectie din Anul fara de primavara si Lumea din care eu nu fac parte - este o editie ingrijita si alcatuita de Nop Maas. \n \n Jurnalele de razboi scrise de Hanny Michaelis sunt un amestec remarcabil, care te captiveaza, de critica literara, dragoste adolescentina si de alte feluri, persecutare, barfe, identitate, tristete indoliata si dor, cel mai mult dintre toate, de dor. - Arnon Grunberg Nu stiu daca sunt in stare sa scriu, dar, in orice caz, sunt in stare sa citesc. Mai consider ca stiu daca o carte este buna sau nu. Probabil stiu si daca o carte este foarte buna. Acum am citit ceva ce mi se pare atat de incredibil de bun, atat de minunat, incat nu gasesc destule superlative. Ma refer la Lumea din care eu nu fac parte - Jurnal de razboi 1942-1945, a poetei Hanny Michaelis (1922-2007). Este fenomenal. Indraznesc sa afirm ca acest volum este un succesor al jurnalului tinut de Anne Frank. Poate ca este chiar mai bun. Este de neinteles ca aceasta carte a aparut deja de cateva luni si nu vorbeste toata lumea despre ea. Hanny Michaelis avea douazeci de ani cand a scris acest jurnal. Despre toate este vorba: de dragoste, de razboi, de faptul de a fi evreu pe timp de razboi, de antisemi!tismul crestinilor, de a trai clandestin, ascuns de nazisti, de durere, de Tarile de Jos, de germani, de Consiliul Evreiesc... Se perinda o serie de intelectuali. Unul este dragut, altul las, de unul se indragosteste, pe altul il detesta. Sunt o mie de pagini in care plangi, razi, te lasi surprins. Stilul este minunat, observatiile sunt pline de acuratete; sunt absolut impresionat de aceasta carte. Razboiul, prin ochii unei fete tinere care vrea sa-si traiasca pe deplin viata, dar nu poate si nu are voie. O fata care-si pierde parintii si este nevoita sa traiasca in clan!destinitate, ascunzandu-se de nazisti, nimerind astfel intr-o lume bizara, in care trebuie cateodata sa se arate recunoscatoare, desi nu este. Se exprima tipic pentru o eleva la liceul de limbi clasice, la fiecare rand se simte ca a fost la Vossius. Dar la fiecare rand se simte si tineretea. Si chiar umorul. Ca s-a indragostit de Gerard Reve, si el de ea, inteleg pe loc. Caracteristica de seama a acestei carti este sinceritatea necrutatoare. Desigur: cartea nu a fost destinata publicarii si de-abia dupa trecerea in nefiinta a lui Michaelis a fost gasita printre insemnarile ei. Niciodata n-am mai vazut o descriere atat de insufletita a anilor de razboi. In propozitii pline de spontaneitate. De exemplu, atunci cand descrie cum apararea antiaeriana de pe cladirea Hirsch nu-si inceteaza tirurile. Sau cand se duce p