Jurnalistul Camil Petrescu — Dorin Popa

\n- Privire asupra istoriei presei; \n - De la discurs la text. Textul jurnalistic; \n - Camil Petrescu - prin publicistica spre jurnalistica; \n - Etapele publicisticii camil petresciene ("intre Dunare si Carpati, totul este eseu."); \n - Etapele jurnalisticii camilpetresciene\n \nCamil Petrescu sustinea un punct de vedere neimpartasit de contemporanii sai: literatura e o forma superioara de jurnalistica. Lucrarea de fata va acorda prioritate acestei perspective, propunindu-si sa identifice in toate productiile camilpetresciene, filonul jurnalistic. \n Model gazetaresc precum Eliade, Cioran, Vulcanescu, Noica, Sebastian, Pamfil Ažeicaru, Rosetti, Arghezi - Camil Petrescu a venerat profund gazetaria si a fost, cu siguranta, cel mai dedicat jurnalismului dintre toti marii nostri scriitori. Din pasiune, dar si din nevoie materiala, scrisul gazetaresc a fost preocupare constanta: a aparut in lumea literelor cu un articol, s-a despartit de ea dupa ce a incheiat o polemica; de multe ori a declarat ca renunta la literatura si mai ales si-a anuntat decizia de a nu mai scrie teatru, dar nicicind n-a pus deoparte condeiul de gazetar.\n \nIn articolele, deloc putine la numar, in care trateaza problematica ziaristului, Camil Petrescu sustine un punct de vedere neimpartasit de contemporanii sai: literatura e o forma superioara de jurnalistica. Lucrarea noastra va acorda prioritate acestei perspective, propunindu-si sa identifice in toate productiile camilpetresciene, filonul jurnalistic, asemeni unui liant. De altfel, prin stilul sau taios, prin promptitudinea replicii, prin corelatiile pline de inventivitate, prin mobilitatea inteligentei si prin preferinta pentru stilul polemic si dilematic, Camil Petrescu se inscrie cu usurinta in liniile portretului-robot al ziaristului modern. Daca despre proza, dramaturgia ori eseistica sa s-a mai scris, fie si colateral, activitatea sa gazetareasca a fost aproape cu totul vitregita de atentia criticii si istoriei literare, poate si din cauza lipsei unei editii complete a articolelor autorului, ramase, in buna masura, in paginile ziarelor ori ale revistelor timpului. Poate cea mai daruita cercetatoare a scrisului camilpetrescian, doamna Florica Ichim, a reusit sa tipareasca, in urma cu 20 de ani, un prim volum de publicistica dintr-o serie care-si propunea sa numere zece tomuri. AŽn Prefata acelui volum, ramas, din pacate, unicul, se spunea despre publicistica de care ne ocupam: "AŽn fond, a ramas raspindita in nenumarate publicatii din 1913 pina in 1957, materie pentru zece volume (pe care speram sa le aducem, in timp, la lumina).\n