Jurnalul unui bebelus — Daniel N. Stern

Jurnalul unui bebelus. Ce vede, ce simte si ce traieste copilul tau \n \n Ce-i trece prin minte bebelusului cand priveste chipul mamei sau cand se uita la ceva simplu, ca o pata de lumina de pe perete? Cum se simte bebelusul cand ii este foame? Dar cand il hraniti, cand e trist sau cand va jucati de‑a cucu‑bau? Cum se simte cand este despartit de dumneavoastra? Raspunsuri la intrebarile pe care ni le punem cu totii cu privire la viata interioara a unui bebelus pot fi gasite in aceasta carte in care Daniel Stern prezinta „jurnalul personal" al unui bebelus numit Joey. Este un jurnal construit pe baza informatiilor oferite de cercetari amanuntite asupra sugarilor si observatii sistematice ale copiilor aflati in primii doi ani de viata. Jurnalul consemneaza o calatorie prin lumile care, deschizandu‑se devreme in viata fiecarei fiinte umane, raman cu noi pentru tot restul vietii. Fiecare dintre lumile in care intra Joey — Lumea Sentimentelor, Lumea Sociala Imediata, Lumea Peisajelor Mentale, Lumea Cuvintelor si Lumea Povestilor — constituie o parte separata din jurnal. La inceputul fiecarei parti, sunt prezentate noile abilitati dobandite de Joey, care ii permit sa patrunda in acea lume noua. Scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea se adreseaza parintilor, psihologilor, pediatrilor, studentilor si tuturor celor interesati de psihologia copilului. Daniel N. Stern este profesor de psihologie la Universitatea din Geneva si profesor de psihiatrie la Universitatea Cornell. Este expert in dezvoltarea copilului si timp de 30 de ani a realizat numeroase studii despre relatia mama-copil. A publicat numeroase carti, cea mai cunoscuta fiind Lumea interpersonala a copilului, in curs de aparitie la Editura Trei Pasiti in prima lume a lui Joey si amintiti‑va ceea ce n‑ati uitat niciodata cu adevarat. Imaginati‑va ca niciunul dintre lucrurile pe care le vedeti sau le atingeti sau le auziti nu au nume si de putine dintre ele sunt atasate amintiri. Joey percepe obiecte si evenimente in principal in functie de sentimentele pe care acestea i le evoca si in functie de oportunitatile pe care i le ofera pentru a actiona. Nu le percepe ca pe niste obiecte propriu‑zise. Atunci cand parintii il striga „dulceata", el nu stie ca „dulceata" e un cuvant si ca se refera la el. Nici macar nu il recepteaza ca pe un sunet, ca pe ceva diferit de o atingere sau de lumina. Dar este foarte atent la modul in care sunetul vine spre el. Ii simte alunecarea, fina si usoara, linistindu‑l; sau rugozitatea turbulenta care il agita, il face mai alert. Fiecare experienta are astfel nuanta sa speciala — si pentru bebelusi, dar si pentru adulti. - Daniel N. Stern Cand se afla la cativa metri distanta, dar vede si simte prezenta mamei, Joey se simte suficient de in siguranta pentru a se concentra pe propriile miscari. Pana la urma, noul sau succes, mersul vertical, este o activitate inca fascinanta, care necesita concentrare si efort constient. In calitate de comandant al acestor noi emotii, probabil ca Joey are un sentiment puternic de dominanta si de inventivitate: „Fac viraje si rotiri. Echilibrez fortele ca sa fac opriri. Eu comand si motorul porneste." Dar acest proces este inca riscant si nesigur. Este un comandant fara experienta. Propriile miscari ii scapa de sub control. „Calaresc pe propriile mele miscari. Apoi pierd controlul asupra lor si ele ma calaresc pe mine." El si miscarile lui „conduc cu randul", iar Joey devine propriul sau montagne‑russe. - Daniel N. Stern