La revarsatul zorilor — Bogdan Ispas

Dupa o furtuna pe mare, trupul unei fete este descoperit pe tarm, printre ramasite - fara cunostinta, dar inca in viata. La kilometri departare, Lara este nevoita sa convietuiasca cu trauma ce a patruns in familia ei in urma cu trei ani si, conform amprentei timpului, traieste propria dragoste interzisa. Destinele celor doua se intrepatrund insa, in scurt timp, lucruri nemaintalnite incep sa se intample in satul lipsit pana atunci de prea multe evenimente neobisnuite. Astfel, Lara se gaseste prinsa intre obligatia de a face ceea ce este corect si nevoia de autoconservare. \n Este neghiobie sa iti permiti sa simti chiar si atunci cand ai inima franta? Este egoism sa alegi sa umpli un gol chiar daca decizia va naste consecinte ce ii pot afecta si pe ceilalti? O noua poveste despre amorteala vinovatiei, despre impacarea cu soarta si despre dragostea fata de sine, de semeni si nu numai. \n Probabil ca, in timp, o sa se transforme intr-un basm soptit sub trosnetul focului, pentru ca oamenii au darul de a-si ingropa infrangerile, cand ar putea, de fapt, sa invete din ele si sa ofere intelepciune mai departe. Dar eu o sa fiu acolo si o sa le spun ca in fiecare poveste exista adevar, ca printre randuri se pot descoperi adevaratii eroi si ca doar deschizandu-si mintea vor putea sa cunoasca lumea. Caci lumea este mai mult decat ceea ce ochii pot vedea.