Lacrima templului

cel care carmuieste lumina \n stralucitor s-a indumnezeit toiagul \n atunci cand apa s-a atins de el \n peste valuri pod a devenit cuvantul \n bratul profetului a inceput sa cante \n asa cum s-a spus mai inainte \n toate se fac si se desfac \n doar prin vointa credintei \n faraonul a ingenuncheat \n in fata celui care carmuieste lumina \n nu va trece muntii razand \n si dansand cu naframe albastre \n in templu uneori \n se clatina lacrima \n chipul devine \n o utopie a misterelor \n vino sa te imbratisez cu pasari.