Librarul din Gaza — Rachid Benzine

Julien Desmanges, fotograf francez, este corespondent de presă în Gaza. Într-o dimineață, rătăcind pe străduțele ascunse ale orașului, dă peste un bătrân care citește în fața prăvăliei sale, înconjurat de grămezi de cărți mai vechi și mai noi. Julien își dă seama imediat de frumusețea scenei și îi cere bărbatului permisiunea de a-l fotografia. Nabil, căci acesta este numele librarului, îi promite că i-o va acorda, însă numai după ce-i va spune povestea lui, deoarece cuvintele sunt cele care dau profunzime imaginii. La un pahar de ceai de mentă, Julien ascultă, așadar, povestea lui Nabil - de la exod la închisoare, de la angajament la deziluzia politică, de la iubire la copii, de la studii la teatru, de la speranțe la durerea de a-i vedea suferind pe cei dragi. Se spune că atunci când moare un bătrân arde o întreagă bibliotecă, iar Nabil ilustrează pe deplin acest adevăr. Într -o narațiune jalonată de cărțile care i-au marcat existența, librarul spune povestea unui om care s-a agățat cu încăpățânare de ideea că fiecare pagină întoarsă îi mai aduce puțină libertate. În orașul Gaza, în fiecare dimineață, indiferent dacă sunt bombardamente sau nu, Nabil își deschide librăria. El știe că să citești Shakespeare printre casele în ruine, să dăruiești o carte în loc să o vinzi sunt gesturi de un radicalism absolut. Nabil nu are răspunsuri, el are „doar” cărți, însă cărțile sunt locuri în care poți respira atunci când aerul lipsește. \n \n Traducere din limba franceză de Andreea Năstase.