Marturiile unui atasat militar la Berlin (1943-1944)

Eugen Tilichi (1900-1986) a absolvit Scoala Militara de Artilerie si Geniu (1920), Scoala Speciala de Artilerie (1926), iar in 1928 a intrat la Scoala Superioara de Razboi din Bucuresti. Obtinand locul intai si calificativul "Foarte bine" la sfarsitul anului I, a fost trimis in Franta, unde a urmat, timp de doi ani (1 noiembrie 1930-31 octombrie 1932), cursurile Scolii Superioare de Razboi din Paris - incheiata, de asemenea, cu calificativul "Foarte bine". Din 1935, a lucrat in Marele Stat Major, Sectia Operatii, Biroul 1 Studii si Operatii, ca ajutor al sefului frontului de vest si, ulterior, in pozitia cea mai inalta. A facut parte din delegatiile Romaniei la tratativele de la Turnu Severin si la dictatul de la Viena (august 1940), apoi, din cele care au reglementat evacuarea teritoriului cedat si, respectiv, traseul frontierei vremelnice. Dupa intrarea Romaniei in razboi, a fost pe front, la Marele Cartier General, Sectia Operatii. Avansat locotenent-colonel in martie 1943, dupa un scurt stagiu la trupa si un curs de specializare in Germania, la 1 septembrie, acelasi an, a fost numit atasat militar la Berlin. In perioada petrecuta in cel de-al Treilea Reich, a fost martorul mai multor evenimente importante, inclusiv al ultimei intalniri Hitler - Antonescu, din august 1944. Dupa trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite, a respins solicitarile de a ramane in Germania. A fost internat in lagar si a revenit in tara in noiembrie 1945. Desi reincadrat si inaintat colonel in 1946, in acelasi an a fost trecut in rezerva. Refuzul de a colabora cu conducerea "armatei populare" l-a redus la conditia rezervata elitei militare de noile autoritati, fiind urmarit si hartuit de Securitate. "Redescoperit" in anii 1970, a lasat posteritatii o serie de marturii importante despre evenimente dramatice ale istoriei noastre, care vad pentru prima oara lumina tiparului.