Movila Miresii — Maria Dumitrascu

Movila Miresii, un sat din Judetul Braila, este locul unde Ana a facut primii pasi. Atunci cand asculta masinile care trec prin fata camerei ei, pe DN22, isi imagineaza cum este viata dincolo de satul natal. \n \n Visul ei arzator este sa ajunga la oras pentru a urma liceul si pentru a scapa astfel de povara unei vieti petrecute muncind pamantul. Deoarece parintii sai nu vor sa o lase sa plece, aceasta planuieste impreuna cu prietena ei sa fuga la Braila pentru a se inscrie la liceu. Va reusi? Unde o va purta viata? \n \n Romanul Movila Miresii contureaza viata oamenilor de la tara, cu obiceiurile, framantarile si bucuriile lor, intr-o societate in plina schimbare, toate vazute prin ochii personajului principal, si ii deschide portile cititorului pentru a-l purta intr-o calatorie de o viata, in care poate simti gustul copilariei, mirosul de fan si vaile verzi, nesfarsite, profunzimile destinului si sfasierea unei vieti in care intamplarile si deciziile luate sunt ireparabile. \n \n "M-am intrebat daca viata nu poate fi frumoasa oriunde, chiar si aici, si daca nu cumva nu stim sa pretuim ce avem in prezent si ni se pare mai fermecatoare departarea doar pentru ca e necunoscuta. \n Crestem in fiecare zi, in fiecare loc in care se impregneaza visele si nazuintele noastre, pe fiecare drum pe care o luam, ne intelegem viata si rostul. \n Cel mai mult imi plac diminetile pentru ca nu sunt atat de luminate si au un aer curat. Umbrele lasate prin curte de soarele timid ii ofera diminetii o magie aparte. In ceasul diminetii de vara, e aproape intuneric si, in acelasi timp, in anumite parti ale curtii e lumina. \n Miroase a ploaie, a verdeata uda, a speranta si a noi posibilitati, iar eu azi sunt fericita. Mereu am iubit ploaia si natura dupa ploaie. Ea ma face sa visez la povesti si sa simt infiorarea vietii. Oare asa miros au diminetile si la oras?"