Nefericire impacata — Peter Handke

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 2019 \n \n In noiembrie 1971, la varsta de cincizeci si unu de ani, mama lui Peter Handke se sinucide luand o supradoza de somnifere. Incidentul este punctul de plecare al portretului-elegie pe care scriitorul il va publica un an mai tarziu si in care alter egoul sau incearca sa recompuna viata si moartea femeii care i-a dat viata. Fiul cauta in biografia mamei acele momente care ar putea face din sinuciderea ei "un caz". Clivajul ireductibil dintre individ si societate, dintre individ si istorie este firul rosu care strabate intreaga existenta a femeii, pentru care cea mai obiectiva realitate este faptul ca "e prea tarziu pentru ea". Nefericire impacata este capodopera lui Handke - un portret scurt, concentrat si exhaustiv al mamei sale, careia istoria si circumstantele vietii i-au rapit identitatea. - J. S. Marcus, The New York Review of Books Scrierile lui Handke ofera o voce suferintelor neexprimate, considerate dintotdeauna prea mundane pentru literatura. - Financial Times \n Una dintre cele mai importante carti in limba germana ale literaturii contemporane. - Karl Ove Knausgard Handke povesteste direct si frust, evita retorica accentuata pentru a evita sa dea un aer romantic intregii povesti si, in general, critica traditiile literare in care suferinta este "cufundata in propozitii poetice". Tonul sau este obiectiv, in incercarea de a nu fi coplesit de sentimente, dar si din respect pentru viata sumbra a acestei femei: Nicio alta posibilitate, totul era stabilit dinainte: mici cochetarii, un chicotit, o scurta stupoare, apoi pentru prima oara pe chip expresia straina, resemnata a femeii care-si cam traise traiul si-si mancase malaiul, primii copii, nitica zabava pe langa ceilalti dupa trebaluiala din bucatarie, spusele lor ignorate din capul locului, ea insasi tot mai indiferenta la spusele celorlalti, solilocuri, mai tarziu, tinandu-se tot mai greu pe picioare, varice, doar un murmur prin somn, cancer ovarian, si-odata cu moartea, iata ca si ursita s-a-mplinit in sfarsit. Asa se numeau, de altfel, si momentele unui joc de copii pe care fetele din regiune il jucau deseori: istovita/secatuita/bolnava/grav bolnava/moarta. \n \n Traducere din limba germana de Alexandru Al. Sahighian.