Neputinta — Ioan Ivanciuc

Cartulia pe care am scris-o este o alternanta intre o poveste de dragoste si istorioara rapirii eroului Ulise de catre nimfa Calipso din mitologia greaca. Centrul de greutate este dat de varianta personala a legendei celor doi: “Oare nu cumva Ulise a ramas pentru sapte ani pe insula nimfei Calipso pentru ca s-a indragostit de ea si a uitat de Penelopa si de Itaca lor?”. Incerc sa patrund cat mai bine personajul feminin al unei partenere ideale, in chip de confesor, prietena, mama si iubita cum altele nu au mai fost sau foarte putine au ajuns. Actiunea nu este statica, aceasta petrecandu-se in doua lumi. Prima parte, predominant intr-o camera de hotel, iar cea de-a doua, in pestera nimfei Calipso. Conflictele sunt putine si apar mai mult pe finalul cartii. As avea mentiunea ca pe parcursul scriiturii predomina conflietul interior avut de catre Ulise din trecut si cel din prezent. Conflictul este generat de neputinta de a iubi o femeie atat de patetica si impunatoare care intruchipeaza cele doua variante ale nimfei Calipso. Intreaga actiune se incheie cu monologul lui Ulise: “Oare ochii tai ma vor vedea si astepta asa cum au facut-o inainte?”.