Nickel — Cristina Hermeziu

Nickel imi pare a fi un montaj de epifanii, ca sa folosesc termenul joycean. Cititorului i se propune completarea unui puzzle de secvente, stop-cadre, zoomuri, replici suspendate, e prins, inca nedumerit, intr-o "coregrafie" textuala cu efecte imagistice, sonore, ritmice in care, miraculos, se intrevede si apoi se confirma o solida constructie epica. In doar citeva zeci de pagini sint surprinse atit socul, cit si interferentele a doua lumi, romana si franceza, ne copleseste prin autenticitatea sa un "furnicar" de figuri, niciuna conventionala, ci oameni vii, femei, mai ales, si barbati, fiecare cu povestile lor - traume, sperante, curenti erotici, simpatii, antipatii - , intr-un joc de pesanteur si grace, de team building si serbari galante, de limbaje pe un foarte larg registru, chiar si cu ecouri dinspre autobaza, dar in montura unui corpus de mare rafinament estetic, cu segmente de orfevrerie si dantelarie stilistica. Nickel este cu adevarat "nickel". Sa-l savuram! - O. Nimigean Poezia Cristinei Hermeziu a inflorit intr-o proza de toata frumusetea! O poveste surprinzatoare, spusa cu o voce energica, tandra si precisa, care nu seamana cu nimic din ce am citit in ultima vreme in literatura romana, o poveste care ramane cu tine. - Veronica D. Niculescu