Noua ecologie si alte poeme militante

Putin cunoscut la noi, tradus acum pentru prima data in romaneste, Ernesto Cardenal este, o voi spune fara intarziere sau ocolisuri fastidioase, unul dintre cei mai puternici si mai admirati poeti latino-americani din a doua parte a secolului XX, personalitatea sa complexa (si poate contestabila intr-o lectura limitat-ideologica) neputand fi desprinsa de istoria zdruncinata a Americii Centrale si de Sud. Inca din poeme celebre ca Nindiri sau Noua ecologie, Cardenal afirma o constiinta ecologica ce nu poate fi desprinsa de critica adusa rapacitatii capitaliste, dar si, intr-un sens mai larg, distrugerii de catre om a ordinii naturale din lacomie si lipsa de viziune macrocosmica. Ernesto Cardenal se fixeaza ca una dintre marile constiinte ale vremii sale, memoriile de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului XXI, Vida perdida (1999), Las insulas extranas (2002) sau La revolucion perdida (2004) implinind, intr-o cheie aparent deziluzionata, traiectul sau de vechi combatant si anti-contemplativ, a carui vigilenta si implicare fara rest in „viata lumii” ne pare azi, cand e la o varsta patriarhala, exemplara si necurmata. - Claudiu Komartin