Nu ceda, nu renunta - Louis Zamperini, David Rensin

Nu ceda, nu renunta. Lectii dintr-o viata extraordinara \n \n Bestsellerul american Nu ceda, nu renunta / Don’t give up, don’t give in, carte scrisa de unul dintre eroii celui de-Al Doilea Razboi Mondial si fost olimpic, Louis Zamperini, impreuna cu scriitorul David Rensin, i-a inspirat pe multi, inclusiv pe actrita Angelina Jolie, care a regizat filmul biografic Unbroken, lansat in 2014. Nu ceda, nu renunta este o carte motivationala, in limba romana, in care veti descoperi ce inseamna sa lupti cu greutatile si provocarile vietii si sa iesi invingator. O poveste emotionanta a unui om care si-a gasit vindecarea cu ajutorul credintei. O VIATA DE POVESTIT Louis Zamperini a murit la varsta de 97 de ani, la data de 2 iulie 2014. Cu doar doua zile inainte, manuscrisul fusese finalizat si trimis redactorilor pentru publicarea acestei carti. “Dar, din pacate, moartea vine dupa fiecare dintre noi – chiar si pentru cei ca Louie, care merita sa traiasca vesnic.”, spune coautorul David Rensin, cu regret ca nu au putut sarbatori impreuna lansarea cartii pentru care lucrasera timp indelungat. Ce ai facut dupa razboi? Care este secretul tau pentru o viata mai buna? Ce rol are credinta in asta? Cartea Nu ceda, nu renunta este raspunsul lui Louis Zamperini la aceste intrebari. Nu este usor sa iti gasesti motivatia cand te prabusesti cu avionul, cand plutesti in deriva pe o pluta in ocean in timp ce rechinii iti dau tarcoale sau cand esti captiv si torturat intr-un lagar de prizonieri. In cartea Nu ceda, nu renunta invatam ca tot ceea ce putem face este sa ne pastram sanatatea mintala si sa ne rugam sa supravietuim. Reintors acasa si confruntandu-se cu proprii demoni, marcat de sechelele lasate in urma de razboi si suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini si-a gasit pacea si vindecarea, gratie sotiei sale Cynthia, in universul credintei, intelegand ca iertarea este tamaduitoare, si deci nu-ti poti trai cu adevarat viata pana ce nu-i ierti pe cei care te-au ranit, ori ti-au provocat suferinta, acceptarea fiind singura cale spre multumire. Dar, mai mult decat atat, el a decis sa profite de experientele lui, si indeosebi de invatamintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta si indruma si pe altii, tinand prelegeri si discursuri motivationale de-a lungul vremii si punand bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp. IMPORTANT NU E CUM CASTIGI, CI CUM PIERZI Louis Zamperini istoriseste si cursa de atletism de dupa terminarea liceului, la care a luat parte, fiind inscris de fratele sau la competitia Compton Invitational tinuta la stadionul Memorial Coliseum din Los Angeles, in 1936. Fair-play-ul si motivatia nu i-au lipsit inca de pe atunci. Chiar daca a pierdut, dupa trei ani de la prima victorie, el si-a felicitat adversarul, pe Norman Bright. „M-am intrebat de multe ori cum as reactiona atunci cand voi pierde. Mi-ar fi rusine? As fi plin de resentimente? As fi furios? Sincer, habar n-aveam.” (Louis Zamperini) Sportul a fost si va fi intotdeauna o metoda de dezvoltare personala. Este nevoie de o vointa sacaitoare, de multa pasiune si disciplina. Cazul lui Zamperini nu implica disciplina in afara pistei de atletism, insa cu rabdare si motivatie, odata cu inaintarea in varsta, trupul si mintea s-au educat, au evoluat, nascand astfel, ceea ce putem numi ca fiind mens sana in corpore sano (o minte sanatoasa intr-un corp sanatos). Intelepciunea capatata de Louis Zamperini este un exemplu de motivatie, prezentat in aceasta ca