Nu-i usor sa fugi de fericire

O reuniune de douazeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui sir de evenimente, reasezari interioare si descoperiri de sine in care, probabil, multi dintre noi se vor regasi. Taceri vinovate care acopera traume, casnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agata personajele din teama de a infrunta adevarul, caruseluri de emotii care ajung sa genereze frustrari si sa le perpetueze. \n In romanul sau de debut, Nu-i usor sa fugi de fericire, Laura Frunza reuseste sa-si captiveze cititorul mai ales prin protagonistii sai cu care este usor de empatizat. Ileana este o fotografa de renume international, framantata de nesigurante pe care le mascheaza sub o aparenta de femeie dezinhibata si libera. Puterea ei sta in lipsa radacinilor si a oricaror legaturi afective profunde. Dar reaparitia in viata ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvaluie faptul ca aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degraba o slabiciune. De cealalta parte, Bogdan este un politist usor atipic, care se straduieste sa-si creasca singur cele doua fetite si care, bazandu-se mai mult pe intuitie si pe perseverenta, reuseste sa forteze granitele stramte ale fricii de viata a Ilenei. O carte care propune si apoi rezolva destine complicate, noduri dureroase in vietile familiilor sau diferite tipuri de abandon - fizic si emotional. Prin acest debut frumos, ambitios prin temele abordate, cu o sinceritate si o caldura a stilului care te apropie de personaje si le face usor de indragit, Laura Frunza ne provoaca sa ne intrebam daca intelegem oare ceva din traumele prin care trecem si pe care, de multe ori, le perpetuam la randul nostru catre generatia urmatoare. - Simona Antonescu Daca nu as fi stiut ca aceasta este cartea de debut a Laurei Frunza, nu as fi avut nicio sansa sa-mi dau seama doar citind-o. Caci constructia cartii este impecabila, personajele sunt cat se poate de veridice, iar fluiditatea si ritmul sunt sustinute pe tot parcursul sau. Am apreciat in mod deosebit rabdarea in a construi un roman cu multiple substraturi, cu personaje cat se poate de reale, rupte din viata, cu bagaje emotionale pe care le cara dupa ei ca pe o valiza veche de care si-ar dori sa scape, dar nu pot. M-am bucurat sa citesc un roman de dragoste care este mult mai mult decat atat, un roman cu multiple schimbari de perspectiva, care m-a plimbat prin vietile protagonistilor ca printr-un labirint sufletesc pe ale carui alei simti ca te poti pierde definitiv, dar traiesti totusi cu speranta ca, in cele din urma, vor gasi drumul spre iesirea salvatoare. Laura Frunza scrie cu precizie si nu se abate de la povestea pe care o are de spus, insa o face cu emotie si onestitate in acelasi timp. - Camelia Cavadia Eu nu sunt o cititoare-model de romane de dragoste. Cu toate astea, am si eu modelul meu preferat de poveste de iubire, si anume Imblanzirea scorpiei (in toate variantele sale, de la Shakespeare, la Frumoasa si Bestia). Asa ca mi-a placut romanul de debut al Laurei Frunza, Nu-i usor sa fugi de fericire, in primul rand pentru ca am descoperit in Ileana Damaschin o noua Catarina. In al doilea rand, mi-a placut stilul onest si echilibrat al scriiturii, care mi s-a parut ca se potriveste perfect cu povestea inspirata si ancorata in realitatea contemporana a adultilor de azi (mai exact, a celor aflati in jurul varstei de 40 de ani). Roman de debut al unei autoare care si-a format mana scriind articole si traducand, cartea Laurei Frunza este, din mai mu