O camera doar a ei

Eseul O camera doar a ei reprezinta una dintre cele mai valoroase contributii la literatura feminista din secoluln XX. A fost publicat initial in 1929 si constituie o argumentare spumoasa, urbana si convingatoare impotriva subminarii intelectuale a femeii, cu precadere a scriitoarelor. \n \n Virginia Woolf, fiica lui Sir Leslie Stephen, s‑a nascut la Londra in 1882. Tatal ei a fost primul editor al The Dictionary of National Biography. Dupa moartea lui, in 1904, Virginia si sora ei, pictorita Vanessa Bell, s‑au mutat in Bloomsbury si au devenit nucleul Grupului Bloomsbury. Aceasta colectivitate informala de artisti si scriitori, printre care se numarau si Lytton Strachey si Roger Fry, a avut o influenta puternica asupra culturii britanice din secolul XX. In 1912 Virginia s‑a casatorit cu Leonard Woolf, scriitor si reformist social. Trei ani mai tarziu, a fost publicat primul ei roman, Calatorie in larg (Editura Univers, 1994), urmat de Noapte si zi (Editura Univers, 1987) si de Camera lui Jacob (Editura Univers, 1990). Aceste prime romane dezvaluie dezvoltarea stilului narativ inovator si aparte al Virginiei Woolf. In aceasta perioada a fondat, impreuna cu Leonard Woolf, The Hogarth Press. Prima carte publicata a fost volumul Two Stories (1917), scris impreuna si tiparit in sufrageria casei lor din Surrey. Cea mai mare parte a operei Virginiei Woolf a fost publicata initial la The Hogarth Press. Intre 1925 si 1931, Virginia Woolf a scris ceea ce astazi sunt considerate cele mai valoroase opere ale ei, de la Doamna Dalloway (ElU, 1968), Spre far (Minerva, 1972) si la romanul poetic si experimental Valurile (Editura Univers, 1973). In aceeasi perioada a scris numeroase nuvele, eseuri de critica literara, articole jurnalistice si biografii, printre care si prezentul eseu "O camera doar a ei" (1929). Aceasta perioada de creativitate intensa a fost umbrita de episoade depresive, de care suferea inca de la moartea mamei sale, in 1895. Pe 28 martie 1941, cu cateva luni inainte de publicarea ultimului sau roman, "Intre acte" (Editura Univers, 1978), Virginia Woolf s‑a sinucis. \n \n Daca acea "camera doar a ei", pe care Virginia Woolf o daruieste cu luciditate femeii de pretutindeni care scrie fictiune sau poezie, este si astazi de multe ori goala, inseamna ca eseul acesta merita descoperit, (re)citit si ascultat, fiindca profetiile lui Woolf inca nu s-au implinit nici acum, la aproape nouazeci de ani de la publicarea lui. Asta inseamna ca mai e nevoie de constientizare si lupta pentru ca scriitoarele sa aiba independenta deplina si recunoastere, plus un teritoriu absolut personal, pentru a scrie despre teritoriile comune si pentru a intra in mod vizibil si cu drepturi egale in teritoriul viu al literaturii universale, fiecare cu numele si vocea ei. O camera doar a ei este un evergreen literar si ideologic. - Svetlana Carstean \n \n Desi tema este aparent destul de clara si concluziile nu intotdeauna transante, aceasta carte, distilare a unei minti cristaline, scrisa atat de proaspat si tumultuos, dar cu atata forta, cu siguranta are ceva de zis. Multe dintre lucrurile semnificative sunt spuse in treacat: revelatii fulgeratoare, critici infinitezimale, tusele esentiale specifice unei scriitoare care are de spus mult mai multe decat simplul subiect pe care a fost rugata sa-l discute. - The New York Times \n \n A scrie si a citi sunt imposibil de disociat. Pentru ca dintotdeauna scrisul si cititul au fost imposibil de disociat de context. Iar pen