Of! Omagiu femeii

In noua sa carte de eseuri, autorul se incumeta sa dea rostire unei experiente dobandite pe parcursul a sase decenii, in legatura cu acest mister de contradictii divine care este femeia, cum o defineste reputatul istoric francez si indragitul filoroman, Jules Michelet. Este si motivul pentru care contemporanul sau, mai tanarul Oscar Wilde, expedia subiectul despre femeie in celebrul sau aforism: femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu tntelese. In fond, multa vreme omenirea a iubit rasaritul si apusul soarelui, fara a intelege de unde vine soarele si unde dispare! Nici Stefan Sabau nu si-a propus prin aceste originale texte eseistice sa inteleaga femeile. Luminand insa diverse coridoare obscure, intesate cu tot felul de clisee despre femei, autorul eseurilor ne propune o intreaga deschidere de unghiuri de vedere (ascutite, drepte, obtuze, ahIngite, complementare, suplementare, adiacente, opuse la varf, consecutive) care maresc sansele cititorului de a curata subiectul de buruienile crescute prin secole in aceasta gradina frumoasa si roditoare, care e femeia. Din acest punct de vedere, cartea lui Stefan Sabau este o ampla si robusta declaratie de iubire! Volumul sau de poezii din anul 2015, Psalmii iubirii mantuitoare, confirma o data in plus legatura dintre autor si femeie, pe care o anticipa atunci cu forta celui care ajunsese sa-i faca o deciaratie de iubire... pana si unui... anotimp personificat (ati observat ca toate anotimpurile sunt de genul feminin?), toamna: Eu va iubesc frumoasa Doamna! Cartea aceasta, oarecum jubiliara, intrucat este al zecelea volum al autorului (la distanta de cincisprezece ani de la debutul literar) trebuia sa fie un omagiu. lata ca s-a implinit aceasta buna-cuviinta si avem chiar acest titlu, OMAGIU FEMEII. Pentru Stefan Sabau, care vede in fiecare om un frate, facut dupa prototipul unic, chipul si asemanarea Domnului, orice omagiu ar fi adus la acest jubileu (femeii, parintilor, copiilor s.a.), in fond si la urma urmei, L-ar fi adus lui Dumnezeu! Diferenta intelegerii textelor sta in libertatea autorului de a zugravi femeia in toate ipostazele, fie ca ii sunt favorabile, fie ca ii sunt nefavorabile. Indiferent de ipostaza in care o zugraveste, veti vedea asta, autorul cauta sa echilibreze, pe cat posibil, balanta de culori si accente, dezechilibrata pe parcursul istoriei omenirii de numeroase clisee malitioase. Multe dintre solutiile propuse de autor pentru echilibrarea acestei balante survin din impletirea celor doi (femeia si barbatul) intr-unul asa cum, vorba definitiilor dictionarelor, sunt reunite prin impreunare mai multe fire. Aceasta operatiune, oarecum inversa creatiei femeii (desprinsa din coasta barbatului) permite transferul calitatilor celor doi de la unul la altul, ca in principiul vaselor comunicante al lui Blaise Pascal: in mecanica fiuidelor, principiul vaselor comunicante spune ca un lichid omogen care umple doua sau mai multe vase care comunica la baza lor care sunt supuse aceleiasi presiuni atmosferice, se va echilibra la aceeasi inaltime in fiecare dintre acestea. Suprafata lor libera se afla in acelasi plan orizontal, indiferent de numarul, de forma ori de volumul vaselor. Poate ca intr-un viitor nu prea indepartat vom dezvolta intr-o noua carte analogia dintre acest principiu din mecanica fluidelor, al vaselor comunicante, si cel al familiei, institutie greu incercata in acesti ani din urma de atacurile furibunde venite asupra ei din toate partile. Tragem nadejdea ca familia va